Tatăl meu din Vaslui Bună ziua, Doamnă, Articolul dvs. despre portretul ţăranului român m-a impresionat pînă la lacrimi. Şi încă nu aţi descris decît o faţă a bietului ţăran pe care "toată lumea" îl înjură şi-l dispreţuieşte... De multă vreme aşteptam să pună cineva ordine în acest tablou; oare de ce nu aţi scris aşa în numărul despre "ŢĂRANUL ROMÂN"? Se poate să nu mă credeţi, dar eu duc şi tatălui meu (ţăran de 72 de ani, şi din Vaslui pe deasupra!) unele numere ale Dilemei vechi pe care le buchiseşte cu mama lîngă sobă. Articolul dvs. o să-i încălzească sufletul. Va fi ca un dar de Crăciun. Şi-i va spune mamei: "Ţi-am zis eu, nevastă, că nu toţi ne cred proşti!". Să petreceţi sărbătorile cu bine, să fiţi sănătoşi şi să aveţi parte numai de bucurii. Cu toate gîndurile mele bune, Mariana CIOBĂNICĂ

Iaşi

mciobanica@iasi.insse.ro "Nu am nici un motiv

de ruşine..." Stimată redacţie, Desigur, ca toţi corespondenţii dumneavoastră, "în fiecare săptămînă aştept cu nerăbdare revista Dilema veche ", şi de fiecare dată mă bucur să citesc despre evoluţiile Româniilor mai mult sau mai puţin profunde. Nefericirea de a citi aceste rînduri o datoraţi tematicii ultimului număr al revistei. Ca studentă a unei universităţi americane aflată în permanentă interacţiune cu produse "Oxbridge" sau "TokyoUniversity-ge", nu cred că românii sînt "diplomaţi Mickey Mouse". Mi-am permis să vă scriu pentru că ideile exemplificînd conceptul "chifteaua moldovenească a ajuns să se creadă hamburger McDonald's" (cu tot respectul pentru dnul Mircea Dinescu) care ne caracterizează, sînt hilare cînd, dezgustat de chimicalele din hamburgeri, visezi la (uf!) chifteaua lui Păstorel. E adevărat că sistemul educaţional românesc se află în plină globalizare şi că trebuie să învăţăm cum să ne "vindem" calităţile. E adevărat că trebuie să ne evaluăm (auto)critic şi să ne îmblînzim complexel