Dragă Moş Crăciun, Foarte multă vreme ai fost pentru mine un idol. Te-am aşteptat ani în şir în fiecare seară de Ajun, am învăţat zeci de poezii şi cîntecele, am luat note mari la şcoală şi am împodobit bradul în fiecare an. Acum am o problemă personală cu tine: începi să mă calci pe nervi. Mi se pare că apari mult prea des în public, că îţi dai aere de vedetă şi că te-ai cam epuizat. Eşti peste tot: la televizor, în supermarket, în şcoli şi grădiniţe, pe panourile publicitare. Ai ajuns un pitic caraghios de grădină. Şi devii din ce în ce mai plictisitor tocmai pentru că nu prea mai ai multe de spus. Dragă Moş Crăciun, mă dezamăgeşti în fiecare zi! Te îmbraci din ce în ce mai neglijent. Cum este posibil ca un dandy < p>
ca dumneata să apară la televizor cu ochelari de soare şi îmbrăcat în haine bleumarin cu steluţe argintii? M-ai obişnuit cu o ţinută clasică, în roşu-aprins, şi acum îmi vii cu nişte ţoale disco... Ce ratat! În sfîrşit, după atîtea laude, să-ţi spun ce îmi doresc: nu vreau jucării, că am depăşit vîrsta. Nu vreau dulciuri, că sînt nesănătoase şi îngraşă. Nu vreau nici măcar sănătate, pace şi fericire, că sînt un pragmatic, nu un idealist. Tot ce vreau e ca tu să redevii iarăşi Moş Crăciun de pe vremuri, cel pe care îl ştiam cînd eram puşti. Pînă atunci, îţi spun, încă din Ajun: adio, moşule!
P.S. Ultima dată te-am văzut în autobuz. Erai foarte aproape de mine, ne-am uitat unul la celălalt, iar tu nici măcar nu m-ai salutat! Matei MARTIN
Dragă Moş Crăciun, Foarte multă vreme ai fost pentru mine un idol. Te-am aşteptat ani în şir în fiecare seară de Ajun, am învăţat zeci de poezii şi cîntecele, am luat note mari la şcoală şi am împodobit bradul în fiecare an. Acum am o problemă personală cu tine: începi să mă calci pe nervi. Mi se pare că apari mult prea des în public, că îţi dai aere de vedetă şi că te-ai cam epuizat. Eşti peste
