Nici unul din produsele "promovate" de Moş Crăciun. Peste poate de polimorf şi de polivalent, Moşul nu mai e întotdeauna nici moş, nici unul singur. Tinerel tras ca prin inel, se lasă momit de Alintaroma şi nimereşte într-o soarea de moşi juni, la un copil şmecher care stochează sacii cu cadouri. Pînă acum două săptămîni, îl vedeai la Carrefour, en bleu PSD, devenit, potrivnic legilor firii şi legendei, grup de domnişoare-moşi împărţind calendare cu tradafiri. Unde te-ntorci, Moşul munceşte şi pătimeşte pentru binele festiv al politicii şi comerţului: aleargă, liliputan, către o monumentală ceaşcă Jacobs Krönung; suportă presiuni psihice, cetluit în funii de beteală fiindcă nu mai are Primola; cîştigă o licitaţie de oferte de cadouri exhibînd un telefon mobil cu doar 19 USD. Un jurnal TVR prezenta "crosul Moşilor Crăciun de la Cugir" pentru livrarea darurilor: Ilf şi Petrov au ratat această perlă fără de care opera lor mi se pare acum incompletă. Sigur că, din cînd în cînd, Moşul mai e folosit şi în sens "tradiţional" ca să dea pungi bătrînilor ori copiilor şi niscaiva imagine politicienilor. Dar în genere, el nu mai dă daruri, te incită să le cumperi. Cu darurile poţi păţi însă lucruri şi mai rele. Săptămîna trecută, fostul preşedinte Iliescu era să ne intoxice pe toţi cu dioxina clemenţei lui. Asta ca să nu ne tihnească sărbătorile consumiste, ci să ne fie drese cu ceva izuri şi manevre comuniste. Decorarea lui Vadim Tudor (nerevocată pînă în momentul de faţă), episoadele cazului Miron Cozma nu intră oare în aceeaşi categorie cu promovarea mineriadelor? Nu sînt o încercare de a destabiliza statul de drept, atunci prin instrumentarea forţei nelegitime, acum prin jongleria malefică cu legea? Să ne amintim ce Crăciunuri disimulate, în care "consumismul" era trudnic mimat de populaţie, trăiam pe vremea reprezentată de Domnia sa! La oraş mai ales, sărbătoarea cer