"Chiar si in cele mai negre momente ale mele, . am crezut si cred in Romania, in destinul . european al romanilor. Ar fi timpul sa creada si ei."
Ca sa prinda ora de "Actualitate Romaneasca" la Radio Europa Libera, regretatul meu tata era in stare sa lase carul cu lemne in padure, plugul in brazda, boii pe lunca sau prietenii la mat. Venea acasa abia tragandu-si sufletul, isi potrivea scaunul si apoi isi lipea urechea de batranul aparat "Bucuresti 500". Mi-l amintesc ca se enerva si-i injura pe "banditii care bagau paraziti". Dar intr-o zi a venit cu solutia miraculoasa de a scapa de bruiaj: un cartof rosu, mare, pe care l-a infipt in antena. Se auzea mai bine. Se auzea Neculai Constantin Munteanu! Subtil ghicitor printre randurile "Scanteii", maestru al descifrarii "cifrului de partid" si navigator stoic peste limbajul de lemn al dictaturii, N.C. Munteanu si-a pus la butoniera gloria de a-l fi scos din sarite de nenumarate ori pe insusi "Geniul Carpatilor". Va mai amintiti? Vocea lui inconfundabila, de psihiatru gentil care-ti pune camasa de forta cu gestul ca te-ar imbraca in rochie de mireasa, iambii suitori si traheii din metrica pamfletelor sale memorabile, ozonul pe care-l aducea in casele amarate, tonul sau mereu optimist, de parca ti-ar fi dat vestea ca acum-acum, dictatorul, partidul si Securitatea isi vor lua talpasita - toate aveau darul sa ne faca viata suportabila. Nu-i vom putea multumi niciodata indeajuns lui N.C. Munteanu pentru pilula de fiecare seara, cu care ne-am tratat sperantele si ne-am intarit credinta in marea strigare a ingerului. Faptul ca, dupa atatia ani, este colaboratorul revistei noastre ne onoreaza.
"Exilul e ca tara de origine.
Nici mai mult, nici mai putin"
- Sunteti moldovean "de jos", din tinutul Vrancei. Motiv de mandrie sau de regret?
- De ce sa regret? Moldovenii nu sunt mai buni sau