Cota unica de impozitare, o reducere sensibila a taxelor, stabilitate si o mai mare claritate a legislatiei fiscale - acestea sunt cadourile promise de viitorul cabinet, si care, daca vor fi aplicate, au toate sansele sa adauge Craciunului din acest an sintagma de "bun de afaceri".
Lucru rar intalnit (nu doar pe la noi), mai toate promisiunile guvernului Tariceanu sunt nu doar acceptate, ci chiar sustinute entuziast de mediul de afaceri, care acuza de ani de zile povara unei taxari insuportabile. Va fi insa suficient de puternica echipa ce formeaza (si sustine) guvernul pentru a putea obtine unda verde pentru aceste masuri si din partea Uniunii Europene si a FMI? Va fi programul economic al noului executiv atat de bine conturat incat sa coaguleze si nu sa dezbine interesele adesea divergente ale fortelor politice care-l alcatuiesc? Acestea sunt doar cateva dintre intrebarile pe care si le pun, pe buna dreptate, nu doar oamenii de afaceri romani, ci si reprezentantii locali ai unor mari corporatii internationale.
Am pomenit de transnationale nu neaparat pentru ca as impartasi ideea ca valorile promovate de acestea si simpla lor prezenta intr-o tara sau alta duc automat la vindecarea "bolilor" mediului de afaceri, propagand "sanatate si virtute" in jurul lor, ci pentru ca, vrand-nevrand, acestea joaca un rol major in atribuirea unor etichete esentiale Romaniei. Iar semnalul pe care il vor trimite acestea pe verticala ierarhica in urmatoarele luni, catre capitalele financiare ale lumii, va fi esential pentru noul cabinet. Ca ne place sau nu, punctul de plecare pentru Romania nu e tocmai cel mai fericit posibil: cei patru ani de eforturi ai cabinetului Nastase n-au dezlipit inca eticheta unui stat instabil din punct de vedere legislativ si fiscal. Iar ultimele saptamani au accentuat ideea unei tari imprevizibile: doua decizii controversate luate/anuntate la
