Îmi asum răspunderea!" Atât a apucat să spună Ion Iliescu referitor la porcăria monumentală a graţierii lui Cozma şi a onorabilei echipe de violatori, escroci şi asasini. Nostimada naibii e că pe lista lui Iliescu se afla şi miliţianul Corpodean, cel care a transportat în decembrie 1989 cadavrele timişorenilor ucişi la crematoriul din Bucureşti. Or, respectivul cetăţean era liber cam de trei luni, din septembrie 2004, când ieşise fără ajutorul graţiei prezidenţiale, după efectuarea cvasi-completă a condamnării. În aceste condiţii, pentru ce şi-o fi asumat Iliescu răspunderea?
Jucăria stricată ce nu se mai putea opri din papagalicirea propoziţiei de mai sus voia, desigur, să ne abată atenţia de la implicarea guvernului şi, pe cale de consecinţă, a partidului în incalificabilul său gest. Nu carele cumva să treacă asupra PSD-ului mânia pe care majoritatea românilor, inclusiv votanţii din oficiu ai partidului mafiot, au resimţit-o faţă de eliberarea lui Cozma. Iar atunci când va prelua puterea, s-o facă într-un partid curat ca lacrima. Că la vârful său s-a adunat întreaga murdărie a cincisprezece ani de mârşăvii, pentru Ion Ilici n-are nici o importanţă!
În realitate, Iliescu nu şi-a asumat nimic. A rosti o vorbă fără a suporta consecinţele faptelor tale înseamnă, în cel mai bun caz, cinism. Precedentul stabilit este deosebit de periculos. După această logică, oricine omoară un om n-are decât să apară la televizor şi să spună că-şi asumă răspunderea, şi cu asta basta! Ai fost prins jefuind o bancă? Nimic mai simplu! Organizezi o conferinţă de presă, rosteşti cuvintele ritualice şi rămâi cu banii!
Din moment ce nu şi-a dat demisia din funcţie, Iliescu a trecut asupra preşedinţiei pata ruşinoasă care ne-a proiectat iarăşi pe pagina întâi a ziarelor internaţionale. Curios e că nici unul din editorialiştii ce-au sărit ca muşcaţi de
