Nu, să nu cumva să se creadă că socotim astfel vreun discurs dintre acelea pe care le-au pronunţat oamenii noştri politici în abia încheiata confruntare electorală, de se va fi încheiat într-adevăr. Atât de tensionată şi de spectaculară, în felul ei, această confruntare, dar şi atât de precară sub raportul ideilor avansate, al manifestelor, al programelor.
Discursul considerat de Cronicar drept istoric aparţine altcuiva decât unui politician. îi aparţine unui om pe care soarta l-a plasat, l-a înălţat mai bine zis, deasupra politicului. Nu în afara ci deasupra lui. Este vorba de Regele Mihai şi de discursul pe care l-a rostit, la Palatul Cotroceni, cu ocazia aniversării celor 60 de ani câţi au trecut de la actul de la 23 August 1944. Regele nu-i este numai unul dintre tot mai puţinii contemporani în viaţă ci şi principalul înfăptuitor.
Dar cine mai pune la noi preţ pe astfel de lucruri? Luată cu atâtea altele, presa abia dacă a menţionat discursul istoric al Regelui. Singură Memoria, "revista gândirii arestate", l-a reprodus în întregime şi la loc de cinste (în nr. 47-48), nedezminţindu-şi astfel, nici de această dată, numele şi menirea.
Discursul Regelui Mihai, atât de altfel, stilistic vorbind, decât lemnoasa oratorie de prezidiu cu care fusesem obişnuiţi la aniversări, impresionează prin demnitatea expresiei, prin conciziunea sugestivă şi, în ce priveşte atitudinea, prin francheţe. Nimic aluziv, nimic ambiguu, nimic subînţeles în acest text care este, în multe privinţe, şi unul polemic. Poate întâi de toate unul polemic.
"Actul de la 23 August nu este nici pe departe singurul eveniment istoric falsificat în România. Dar este, cu siguranţă, cel mai falsificat eveniment din istoria noastră".
Nu credem să le fi sunat prea plăcut această afirmaţie lipsită de ocoluri unora dintre auditorii de va
