Singurul premiu care se acordă în România pentru cea mai importantă expoziţie a anului este, începînd din 1993, Premiul Margareta Sterian, iniţiat de pictorul Mircea Barzuca, legatarul testamentar al artistei, şi sprijinit de Muzeul Naţional de Artă. Nici U.A.P. şi nici o altă instituţie culturală nu au instituit o asemenea formă de recunoaştere pentru acest gen de activitate , a cărui importanţă este fundamentală în ceea ce priveşte dinamica şi vitalitatea artelor vizuale. Munca discretă şi aproape anonimă a muzeografului este percepută încă drept o muncă administrativă, ignorîndu-se nejustificat rolul imens pe care îl joacă într-un climat cultural normal organizatorul de expoziţii. Pentru că o expoziţie bine făcută, cu un concept limpede şi cu un discurs articulat, este , înainte de toate, un studiu, o dezbatere de idei, uneori un moment decisiv pentru istoria unui autor sau chiar a unui fenomen mai larg. Acest fapt încearcă să-l semnaleze şi să-l inducă în conştiinţa publică Premiul Margareta Sterian.

Actuala sa ediţie, cea de-a douăsprezecea, a privit anul expoziţional 2003 şi, dintre manifestările nominalizate, au fost premiate patru expoziţii în cadrul ceremoniei desfăşurate în ziua de 20 decembrie, într-unul din spaţiile Muzeului Naţional de Artă. Juriul, condus de Rodica Matei şi din care au mai făcut parte Ioana Vlasiu, Marilena Preda Sânc, Pavel Şuşară şi Gheorghe Vida, a selecţonat următoarele expoziţii: Balcicul în pictura românească, realizată de Doina Păuleanu, Muzeul de Artă Constanţa, Lapidariul de la Muzeul Colecţiilor de Artă, curatori Rodica Matei şi Anca Lăzărescu, şi Constantin Cerăceanu, curator Pavel Şuşară, galeria Luchian 12. Un premiu pentru întreaga activitate i-a revenit lui Liviu Stoicoviciu, figură singulară şi enigmatică a picturii româneşti contemporane.

În acest context al bilanţului artistic pe care Fun