Aflat în plin proces de reconciliere familială ardeleano-moldovenească, prietenul meu Haralampy m-a sunat la celular entuziasmat miercuri seara (15.12.2004) zicându-mi pe nerăsuflate:
-Mă, sunt într-o cabană la poala de nord-est a Munţilor Călimani; ninge cu nişte fulgi cât obielele bunicului după ce s-a înscris în pecere pentru o baniţă de mălai, iar în cabană e cald şi bine; la televizor prind radio Chişinău şi, când adie Austrul, văd şi câte ceva de pe la televiziunile din Bucureşti. Da' nu-i nici un bai... Cu soacră-mea nu mă mai cert, fiindcă nu mai am nimic de împărţit de când ea l-a luat pe socru-mi-o blestemând ceasul în care am cunoscut-o pe fiică-sa, iar eu porcul, conform proverbului sfânt-românesc: fiecare ia ce poate. Nevastă-mea ştrincăneşte fără întrerupere de douăzeci şi şapte de ore, după ce i-am verificat cunoştinţele istorico-literare pe bază de documentar Discovery privind viaţa şi activitatea lui Ulise şi a muierii lui, Penelopa... Aşa că vă aşteptăm aici, în mijlocul naturii, că avem de toate, minus Ion Il...
Se întrerupsese convorbirea tocmai când să pronunţe numele fostului preşedinte. Sigur că m-am supărat: hai, să fi fost numele lui Adrian Năstase care, oricum... Ale lui Marko Bela, sau Dan Voiculescu, care, după cum nu se prea strofocau să-şi camufleze privirile tot mai chiorâşe spre PSD, se cam înţelegea din telejurnale şi de pe la talk-show-uri adevăratele lor sentimente, dar chiar al ex-preşedintelui ? Lasă, mi-am zis cu optimism: mai văd un telejurnal, mai aud nişte declaraţii belicos-inutile, mai un viol, o crimă, un furt şi revine el, adică prietenul.
Şi a fost seara zilei de 16 decembrie, ziua Timişoarei, ziua în care, în '89...
Sună telefonul. Ridic receptorul - Haralampy! Începe în loc de salut:
-Fratele mieu, auzişi, mă, ce făcu dom' Iliescu ? Îl graţié pe
