Înregistrată în mai 1998, în locuinţa lui de atunci din strada Roma, de unde urma să fie curînd evacuat, această convorbire cu Geo Dumitrescu a fost difuzată prima oară la 6 iunie 1998, la Radio Europa Liberă, în emisiunea "Oameni, destine, istorie", pe care am făcut-o acolo săptămînal, din februarie 1997 şi pînă în vara anului 1999. N-a fost niciodată tipărit.
Această emisiune avea, în intenţia mea cel puţin, un caracter predominant documentar, de confesiune autobiografică. Un public presupus larg ar fi urmat să facă, pe durata celor aproximativ 50 de minute ale programului, cunoştinţă cu "istoria" unui invitat povestită de el însuşi, rolul meu fiind cel de dublă gazdă, concomitent pentru el şi pentru ascultători.Aşa se explică atît formatul emisiunii, care începea cu o scurtă prezentare a invitatului, de regulă o personalitate culturală, cît şi discreţia intervenţiilor mele.
Convorbirea cu Geo Dumitrescu a fost una dintre cele mai "elaborate" din cele vreo 70-80 făcute pe durata acelei emisiuni.
Venit pentru o săptămînă la Bucureşti, vorbisem dinainte la telefon cu el şi stabilisem ziua şi ora cînd urma să-l vizitez. Cînd însă m-am dus, nu a vrut să înregistrăm atunci, mi-a spus că are nevoie să se pregătească. Am stat îndelung de vorbă şi am fixat o altă întîlnire.
Nici la a doua vizită nu a vrut să înregistrăm. De această dată avea aerul că este iritat sau măcar stingherit de prezenţa aparatului: am început înregistrarea de cîteva ori, dar era crispat, îşi relua propoziţiile, se enerva, "nu pot, nu vezi că nu pot?!". Cînd am închis aparatul şi l-am îndepărtat de pe masă, dintre noi, s-a destins. Aşa că în loc să discutăm pentru radio, am vorbit între noi. Politică, dar internaţională, nu românească. Il dezgusta.
Abia la a treia întîlnire, în penultima zi a şederii mele la Bucureşti, a fost de a
