Cine şi-ar fi închipuit ca la numai cîteva luni după ce, în plină vară, apăruse în librăriile din Germania romanul lui Richard Wagner, intitulat Habseligkeiten (Catrafuse) , titlul cărţii va deveni la sfîrşitul toamnei - "cel mai frumos cuvînt al anului"? Coincidenţa s-ar putea să nu fie pur întîmplătoare: din cele 22.838 de propuneri sosite din 102 ţări ale lumii pe adresa juriului acestei competiţii lexicale girate de Institutele Goethe şi de Societatea pentru Limba Germană, cîteva trebuie să fi fost influenţate nu numai de titlul ci şi de conţinutul romanului scriitorului german originar din România. În sens invers, cel mai frumos cuvînt german al anului pare să se fi răsfrînt favorabil asupra receptării romanului al cărui titlu, tradus în română Catrafuse îşi pierde pe drum aura inefabilă în schimbul unor conotaţii suplimentare.
Richard Wagner este un profund cunoscător al spaţiului balcanic (cum şi penultima sa carte, volumul de eseuri Der Leere Himmel - Cerul gol o dovedeşte), spaţiu pe care îl tematizează literar şi în Habseligkeiten. Nu este singurul motiv pentru care între conţinutul romanului şi titlul său românesc există o congruenţă determinată de un sistem comun de referinţă deja pomenit : spaţiul balcanic. În mod surprinzător, acest spaţiu este unul expansionist: odată fiindcă eroul romanului poartă cu sine, este dominat de toate amintirile vieţii sale şi ale alor săi , plecînd din România în Germania; apoi fiindcă, după căderea Cortinei de Fier, balcanizarea progresivă a Occidentului devine într-atît de flagrantă şi inevitabilă, încît perturbă însuşi sensul profund şi tragic al emigraţiei, al strămutării. Dorind să fugă mereu, cît mai departe, eroul romanului mărturiseşte de la început că se simte hăituit, de amintiri, de trecut, de istorie...
Catrafuse este în aceeaşi măsură cronica unei familii (destine marcate, frînte
