Intentia de a introduce rata unica de impozitare in Romania este o decizie care merita a fi salutata, avand in vedere ca este de asteptat ca, in final, ea sa aduca beneficii atat platitorilor de impozite, cat si bugetului de stat. In principiu, o astfel de masura este de asteptat sa incurajeze plata impozitelor prin aducerea unei parti din economia gri la lumina. Dar aceasta numai in conditiile inaspririi legislatiei fiscale, in final decizia de a plati sau nu impozitele fiind luata prin prisma costului de oportunitate.
Pe de alta parte, o reducere pana la un nivel de 16% pare riscanta si de aceea merita a fi comentata. O astfel de rata ar fi cea mai scazuta rata unica din regiune. Cei care se vor grabi sa spuna ca in Rusia ea este de 13%, poate vor dori sa constate si faptul ca Rusia are la ora actuala excedent (nu deficite) bugetare si de cont curent care fac modelul economic rusesc irelevant pentru Romania.
Pericolul este ca un astfel de "soc fiscal" sa se propage prin economie producand la randul lui socuri suplimentare mai mult mai sau mai putin dorite. Unul din rezultatele pozitive asteptate si mentionate explicit de intiatori este "relansarea cresterii economice". Un astfel de obiectiv pare oarecum surpinzator dupa un an in care economia va avea probabil o rata de crestere de 8%. In aceste conditii prioritatea ar trebui sa fie de fapt mentinerea cresterii economice in limite sustenabile, in loc sa apasam si mai tare pe pedala de acceleratie. Altminteri riscam ca dezechilibrele aparute in cursul acestui an sa se accentueze in cursul anului urmator.
Intr-adevar, o scadere atat de semnificativa a impozitelor va face disponibile importante fonduri, atat pentru firme cat si pentru persoanele fizice. In masura in care aceste fonduri vor fi depuse in conturi bancare, impactul lor asupra economiei ar fi relativ limitat,
