Marti seara tarziu, cu doar doua ore inainte de miezul noptii, in mijlocul unui grup mare de persoane, Ion Iliescu se angajase intr-o discutie alerta cu Calin Popescu Tariceanu. Desi se cunosc de Marti seara tarziu, cu doar doua ore inainte de miezul noptii, in mijlocul unui grup mare de persoane, Ion Iliescu se angajase intr-o discutie alerta cu Calin Popescu Tariceanu. Desi se cunosc de mult, ambii se aflau in fata unei situatii pe care nu o prevazusera nu cu mult timp in urma. Ion Iliescu venise din banca de senator al opozitiei pentru a felicita un adversar politic. Calin Popescu Tariceanu era, de numai cateva minute, prim-ministru al Guvernului Romaniei, in urma obtinerii votului de investitura acordat de cele doua Camere. Fostul presedinte, care nu a luat cuvantul in dezbaterile premergatoare votului, nu s-a limitat la o simpla strangere de mana protocolara. S-a angajat intr-un dialog prelungit in care a folosit intreg arsenalul de convingere din dotare. Zambetul sau, marca inregistrata, limbajul mainilor, de data asta de temporizare, ca al arbitrilor de fotbal care incearca sa linisteasca jocul, degetul aratator ridicat pentru a-si sublinia ideile, totul ambalat intr-o mina relaxata. A fost momentul in care Ion Iliescu a predat cu adevarat puterea. Iar mesajul sau catre noua guvernare era sa nu se grabeasca cu alegeri anticipate. Nu de dragul lui Calin Popescu Tariceanu. Ci pentru ca intreg mediul politic are nevoie de o perioada de reasezare. Guvernantii cu problemele lor, pe care nici nu si le inchipuie acum, PSD in opozitie, unde are nevoie sa-si digere esecul si de unde poate gandi reluarea ofensivei politice. Atat pentru coalitia de guvernare, cat si pentru cei ramasi pe dinafara, strategiile de campanie nu mai pot fi folosite. Lupta se va da in Parlament, dupa reguli stricte si cu alte arme. Repozitionarea s-a vazut din timpul dezbaterilor legate de votu