Muntele Sacel, Europa
Asfaltul de pe DN 75 se prelinge dinspre Cluj-Napoca spre Baisoara, involburat ca apele unui piriu de munte. Nu departe de Moara de Padure, din el se rupe un drum de tara, flancat de copaci ruginiti. O ninsoare timida lipeste cite un fulg pe parbrizul masinii. Cu restul, stinge pojarul din obrajii frunzelor arse de toamna. La poalele padurii, alungit pe linga un piriu, e Muntele Sacel.
Un sat cioplit in lemn, la fel ca bisericuta din virful muntelui, care adaposteste slujbe fiecare a doua duminica. Muntele Sacel va contribui, pe 25 noiembrie, cu citeva zeci de voturi la alegerea celor care vor reprezenta Romania in Parlamentul European.
Nea Culita, gazda alegerilor
Dati click pentru imagine marita
De fiecare data, la alegeri, sectia de votare e gazduita de vechea scoala, o cladire neagra din lemn, asezata sub pavaza unui petec de padure inca verde la inceput de noiembrie. Cladirea a fost lasata pentru o vreme in paragina, dupa ce satul a secat de tineri; acum, insa, fulgii se topesc pe buzele unui horn din care razbate un fum cald, imprastiind miros placut, de foc de lemne.
In fata cladirii, un batrinel sta aplecat deasupra unei gramezi de butuci crapati din secure, pe care nepotul sau i i-a pregatit pentru iarna. Batrinelul, nea Culita, locuieste in vechea scoala de vreo 4 ani, de cind a coborit „de la munte“ dupa ce jarul din cuptorul incins i-a aprins casa. Cocea o piine.
De-atunci, de la necazul cel mare, intre alegeri, cabinele de vot ramin in custodia lui nea Culita. Cele doua cabine din scindura, impachetate in tapet si musama, stau asezate intr-una dintre camerele scolii, vizavi cu cea in care locuieste alaturi de sora lui. Mosneagul are grija de cabine si „le tomneste“ de fiecare data la timp, inainte de vot.
In cealalta incapere din casa sta el si sora lui. As
