Fiindca vreau sa examinez unele particularitati ale dislocarilor din decembrie 1989, socotesc necesar sa scot in relief ceea ce apare in comun cu celelalte prefaceri petrecute aproape concomitent in alte zone ale Europei. Stabilind aceste coordonate, ma voi stradui sa detasez apoi ceea ce se cristalizeaza ca specific perimetrului local, irepetabil, rezultat al unor conditii aparte. Pentru punerea fata in fata, va fi important sa disting cauzele similitudinilor, dar si ale diferentelor. O prima caracteristica de natura sa intrige ar fi urmatoarea: in procesul de transformare care cuprinde perimetrul carpato-dunarean, ca un corolar, ambiguitatea unor trasaturi. Frapeaza dubla percepere: cine inregistreaza un strat de deasupra e dator sa nu omita si stratul de desubt, o limitare doar la un nivel reduce vadit semnificatiile. Aceasta alternanta a ipostazelor nu poate fi gasita atat de pronuntat in alta parte. Ma opresc la cateva relatii in antiteza:

Intre transparenta si fondul tenebros

Evenimentele din Romania au inaugurat, cum am mentionat, o premiera mondiala. Pentru intaia oara un aparat de filmat a putut asista la declansarea unei revolutii, a devenit martorul ei principal. Agitatiile terminate in sange au fost urmarite in succesiunea producerii lor, de aici senzatia imediata de verosimilitate. S-au retinut distinct ramele ambiantei, chipurile protagonistilor, mersul multimii, siluetele puscasilor pe balcoane si acoperisuri, finalul fioros al procesului. La fazele exploziei era continuu prezenta si camera de luat vederi, exceptional mijloc tehnic perfectionat, apt sa consemneze prompt si sa difuzeze tot atat de iute peripetiile, satisfacand curiozitatea unui public imens, cu graiuri si obiceiuri diferite. Semnaland acest avantaj al receptarii ultramoderne, nu pot sa nu remarc si o paradoxala restrictie. Incetul cu incetul, s-a luat la cunostinta cir