La fiecare inceput de an, discursurile politicienilor din Valea Jiului debordeaza de optimism. Intotdeauna anul care incepe este caracterizat ca fiind cel mai bun din istoria localitatii. Insa problemele Vaii Jiului si faptul ca se afla intr-o zona cel putin gri a Romaniei pleaca de la lipsa concursului de idei, lipsa dezbaterilor adevarate dintre lideri adevarati ai comunitatii.
Aici este, de fapt, explicatia principala a marasmului politic in care se gaseste acesta zona. Orasele duc lipsa de lideri. De oameni care sa stie, sa vrea si sa poata gasi si comunica solutii care sa modifice aceasta stare care se prelungeste mult prea mult. La alegerile locale de anul trecut am inteles ca de fapt Valea Jiului se zbate intr-o criza de lideri.
In multe orase lupta s-a dat doar intre doi lideri (si aici ma refer la lupta pentru fotoliul de primar) din care unul fie era compromis de mandatul pe care il avusese, fie nu era un lider in adevaratul sens al cuvantului pentru ca nu avea nici notorietate si nici credibilitate.
Prin urmare criza de lideri era atat de evidenta incat s-a stiut in unele cazuri chiar inainte de primul tur de scrutin cine va fi alesul. Daca neaparitia liderilor in anii electorali este considerata o cauza a timpului scurt de ajungere in prim-plan, nu apar lideri nici cu un an inainte, nici cu doi.
De altfel, Valea Jiului n-a mai "scos" de mult un lider adevarat, ci doar parveniti si oameni care au plecat din functii care le asigurau notorietate si au coborat pe plan local. Neaparitia liderilor este data de un mecanism care s-a perpetuat de la mandat la mandat, indiferent de cine l-a exercitat.
In aproape toate orasele orice coalizare a catorva persoane, in special a tinerilor, este privita cu maxima suspiciune si suprimata foarte repede. Orice
