Desi, ca toti admiratorii filmelor sale, sunt atat de marcata de Pintilie incat nu mi-as putea inchipui lumea culturala romaneasca fara ele (fara imaginea lui despre tragicul nostru, mereu grotesc, mereu tipator, expresionist, strident, fara imaginea lui despre anti-valorile comunitatii noastre, fara frumusetea incomoda a fiecarei secvente), mi-a parut atat de rau ca scriitorul Lucian Pintilie a renuntat la literatura in favoarea cinematografiei...
Dar poate este doar o amanare a literaturii. Fragmentul urmator, citit la NEC, la 8 decembrie 2004, ar putea fi o dovada.
Gabriela Adamesteanu
Pintilie
Miercuri 8 decembrie, Colegiul Noua Europa, orele 17. Cu Andrei Plesu, alaturi de care il "prezint" publicului pe Lucian Pintilie. E o gluma: nimeni nu-l prezinta mai bine pe Lucian Pintilie decat Lucian Pintilie insusi! Mai ales ca Lucian Pintilie este de fata, cu urechile facute palnie, atent la cea mai mica nuanta si la fiecare virgulita. Vorbesc de un "montaj brutal" - trecerea de la Lectia de cinema despre Niki et Flo (DVD MK2) la Pompa cu morfina, de si despre Lucian Pintilie Montajul brutal de la fictiune la autofictiune. De fapt, nu e nimic "brutal": intr-un loc vorbeste Pintilie, in celalalt, Pintilie vorbeste. O data pe un ecran, a doua oara in fata, de fata, live... Stam la o masa-pupitru, pe un fel de soclu cativa centimetri deasupra publicului, cu lumini, microfoane si tot tacamul. Mise-en-scčne Lucian Pintilie, fireste, care venise cu o zi inainte la NEC pentru a pune la punct fiecare detaliu. Si care, fireste, se simte foarte in largul sau in aceasta postura "de comanda" - regizor, deh! - si citeste. Dupa nici trei randuri, tonul e dat iar eu, singur in fata tuturor alaturi de Lucian Pintilie, nu-mi pot stapani hohotele de ras. Altfel spus, sunt expus, sedus. Dar, o data terminata "proza", cum sa faci legatura cu lectiile de dina
