"...good things come to those who wait "

Henry Wadsworth Longfellow, The Student's Tale Decembrie, 2004. Puţin înainte de Crăciun. Ministerul Transporturilor anunţă din scurt şi fără drept de apel: "toţi proprietarii de autoturisme trebuie să plătească rovinieta, taxă de utilizare a drumurilor publice, obligatorie pentru orice autovehicul, indiferent de zona şi de tipul de drum pe care circulă", avînd totodată grijă să creeze o stare de panică printr-un termen limită apropiat, 1 ianuarie 2005, ameninţînd cu amenzi serioase pe rău platnici, încheind pe fondul lipsei totale de informaţii. Peste cîteva zile, la un oficiu poştal din Capitală, se şi formase. Coada. Dintr-o dată lungă şi divizată... De o parte şi de alta a uşii. Pe mai multe rînduri. Afară e încă mai bine, acolo mai poţi respira. Îţi mai iei un ziar, îţi mai aprinzi o ţigară. Mai întrebi într-o doară de acte, de termen, de amenzi. Nimeni nu ştie nimic. Mai faci un mişto... "asta e în cîrdăşie cu Poliţia... termenul ăsta scurt, adică... să nu ai timp să ţi-o cumperi şi să cotizezi la planul lor de amenzi"... oftezi; întrebi, ca să treacă timpul, cum arată... chestia. Ceva colorat pe care ţi-l lipeşti pe parbriz... De parcă nu poţi să îţi iei un abţibild colorat şi să ţi-l lipeşti... Nimeni nu schiţează nici un zîmbet, inspiri aerul de afară şi treci de cealaltă parte a uşii. Iarna asta, totuşi, a ţinut cu românii. Nu poate să dureze... cît poate să dureze? Înăuntru însă durează. Şi durează parcă mai mult. La căldură, spiritele se încing. Cu cît se apropie de ghişeu şi de plătirea banilor, oamenii devin mai nervoşi. "Nu aveţi actele necesare, următorul!" ...Duduie, nu vă supăraţi... "Nu, domnule, nu puteţi plăti pe şase luni, următorul!" ...dar, vedeţi, eu vreau să-mi vînd maşina peste şase luni... "Domnule, nu vă pot ajuta, următorul!" ...dar... "Vorbiţi, dom'le cu Ministeru', nu cu mine, următo