- cvasijurnal în '91, '92 - Oraşul acesta în care multe fete şi băieţi se sărutau fără nici o teamă pe bulevarde, mase de oameni zgîriau cu unghiile pe nişte lozuri pentru ca să apară cifrele magice ale sumelor - de la o sută la un milion de lei, depindea cît noroc avea unghia -, la răscruci stăteau copii şi tineri cu detergent, cîrpe şi rulouri ca să şteargă parbrizele maşinilor elegante, doamne bătrîioare în taioare de la Paris şi Roma, bine ascunse pînă mai ieri în garderob, treceau pe lîngă picioarele cangrenate ale celor mai tineri cerşetori din lume, ceilalţi maturi lingînd îngheţate mari, italieneşti, făcînd coadă la floricele şi hamburgeri, înghesuindu-se la tarabe cu pantofi de tenis chinezeşti şi în jurul unui individ care le arăta cum funcţionează un ac olandez pentru remaiat.

"Nu trebuia să-l omorîm pe ăla, îi dădeam doi pumni în cap şi se îndrepta..." - încheia polemica un simplu cetăţean ieşind din coada la pîine de lîngă Lactobar, ţinînd la piept două franzele îngheţate, apoi potrivindu-şi căciula pe cap, precum tiranul cînd a coborît din tanc şi s-a dus să i se ia tensiunea înainte de împuşcare.

Aici, între Vukovar şi Dubăsari, lîngă Piaţa Amzei, o femeie nu chiar sărmană se dădea pe lîngă coada noastră, fura o portocală din lada cipriotă, se uita în ochii mei, îmi spunea: "N-am omorît pe nimeni..." şi pleca, lăsîndu-mă să citesc articolul unui critic român care-i imputa lui Lao Zi lipsa tragicului, eu respirînd fumul primului grătar instalat în Bucureşti pentru prepararea chebabului, "Şaorma" scria în litere latine, acolo, pe strada George Enescu.

Bătea şi un vînt puternic de balzacianism: mai toţi îşi restaurau arborele genealogic, din rădăcină pînă la coroană. Una îi explica altuia, la Romană: "Tu ştii că tatăl meu a fost fiu de chiabur?". Sora mea din Frankfurt îmi spunea la telefon că şi ea s-a apucat de asta; i-am răspuns î