Grav e ca toata lumea are tropisme identice, de animal pradator: alearga, se lupta si cumpara in nestire, orice si oricat. Traficul e infricosator, soferii urla, claxoneaza, se suduie, se mai tamponeaza prin partile esentiale si inca mai spera sa ajunga la destinatie. Parcarea, oricum problematica, a devenit un cosmar, iar calatoria cu autobuzul - un alt cosmar din care, din pacate, nici macar nu te poti trezi cand te impunge cineva, de pilda, cu o umbrela in spate.
Nu stiu de ce oamenii au ideea ca "sarbatori" inseamna a pregati chiolhanuri imense, in care sa devoreze si sa bea cu mult peste capacitatile unui tigru de dimensiuni mari. Mii de tone de sarmale, racituri, fripturi, mezeluri vor fi metabolizate in cateva ceasuri, udate cu zeci de mii de hectolitri de vin, palinca si sampanie. In urma procesului respectiv chimico-biologic, vor rezulta milioane de greturi, dureri de cap si pantece, si ani-lumina de mahmureala - asta in cazul cel mai bun, cand nu ajungi la urgenta. Si apoi, sa te fereasca Dumnezeu sa se sparga in casa, de sarbatori, o teava, sa se infunde canalul sau sa ai nevoie de vreun doftor!
Nu-i de aceea de mirare ca toata lumea e anxioasa si nefericita: femeile, fiindca egalitatea sexelor n-a patruns la noi prea mult; barbatii, fiindca a patruns totusi un pic. (Si din acest punct de vedere, suntem o lume in tranzitie!) In general, nimeni nu e multumit cu nimic si mai ales cu nimeni: unii sufera ca petrec sarbatorile cu cine nu-si doresc, altii ca-si doresc sa nu le petreaca. Unii se simt prea singuri, altii n-au parte de un minut de singuratate. Unii sunt suparati ca n-au ce vor, altii au ceea ce nu vor si, bineinteles, mai exista si categoria tot mai larga a celor care nu stiu nici ce vor, nici ce au, dar oricum sufera cu constiinciozitate. Trecutul revine in prezent nepoftit, stricand dispozitiile festive, iar viitorul, judecand d
