Îmbogăţitii postcomunişti şi ce facem cu ei Societatea românească se află acum în faţa unei dileme: Ne apucăm să cercetăm retroactiv faza capitalismului sălbatic, cum au realizat capitaliştii noştri primul milion de dolari, profitînd de faptul că nu existau atunci nici legi, nici instituţii care să-i oprească, sau socotim această fază depăşită şi ne mobilizăm toate forţele pentru instaurarea unui capitalism reglat de statul de drept. În prima variantă, există riscul să rămînem fără conducătorii unor mari întreprinderi ce constituie grosul sectorului privat şi al forţei de muncă din acest sector, deoarece eu nu cred în mitul "capitalistului cinstit". În a doua variantă, trebuie să facem o distincţie netă între a) capitaliştii convertiţi la legalitate, dornici de respectabilitate socială după modelul Rockefeller şi Vanderbilt şi b) escrocii şi mafioţii economiei subterane, ca şi toţi cei care continuă să se înfrupte din bunurile statului şi să facă avere prin încălcarea legilor create între timp. Asupra acestora din urmă să se abată mînia şi energia organelor represive ale statului, lovindu-i fără cruţare pînă la stîrpirea lor. Pe ce se bazează fezabilitatea celei de-a doua variante? 1) Principalele proprietăţi şi bogăţii de stat disponibile raptului au fost deja înhăţate şi nu prea a rămas obiectul muncii; 2) S-au creat condiţii social-politice şi norme legislative plus instituţii de control care nu mai permit jefuirea cu impunitate a bunurilor statului; 3) Nici băncile nu mai pot acorda creditele de miliarde ce au stat la baza unor achiziţii spectaculoase fără garanţii adecvate; 4) Potrivit aprecierii preşedintelui Constantinescu, campania împotriva corupţiei şi crimei organizate a stopat hemoragia ce făcea să se scurgă mii de miliarde de lei anual în groapa fără fund a economiei subterane. Oricum, învăţînd din experienţa americană, accentul trebuie pus pe con