- cvasijurnal în '91, '92 - Fraza de romancier a sfîrşitului de '92 a fost aceea a lui Mitică Dincă, revoluţionarul care a zis la televizor: "N-am minţit niciodată ca-n noaptea de 22, pe baricadă la Inter, ca să ţin oamenii acolo, le-am spus că în cîteva ore vin şi ăia din Ploieşti, din Buzău şi de la «23 August», i-am minţit de-am înnebunit!".

Piaţa aceea din Bucureşti unde se întîlneau zilnic, de dimineaţă, toţi foştii ştabi nearestaţi, un (aproape) întreg Birou Politic şi activ de partid, unde cei mai înstăriţi cumpărau andive sub privirile celor care nu-şi puteau permite mai mult de un kil de mere - şi privirea unui ţăran "cu brînză" spre paltonul din păr de cămilă al unui fost ministru de Interne, zicîndu-i apoi fetiţei care mesteca "o ciungă" lîngă el: "Săracu' nen'tu Nicu, n-a avut şi el o zi de libertate!".

"Închideţi, bă, liftul la 8!", se striga într-un bloc din Piaţa Palatului, ciuruit de gloanţe ca de vărsat negru, iar în hol unul îi citea unui orb bătrîn din Cotidianul, suplimentul literar, amintirile unui fost deţinut politic, zicea că erau doi evrei, doi bancheri, Campus şi Bassa, care "prin humorul lor inepuizabil ne făceau să uităm de toate mizeriile închisorii, erau formidabili, domnule!, cinste lor!" şi orbul - cu bărbia pe bastonul alb - cugeta desluşit: "Campus şi Bassa, Campus şi Bassa... o singură dată am cîştigat la loteria lor, în '36...".

"E adevărat? După ce au fost bine spălate în baia unui bloc, oasele lui Lucreţiu Pătrăşcanu de la mausoleul din Parcul Libertăţii au fost aruncate într-un sac, în lacul Snagov... e adevărat?" "Şi dacă-i adevărat, ce? Membrii de partid au fost 4 milioane, inocenţi ca un antinevralgic... Comunişti, dacă au fost 40, 400, hai, 4.000... un rahat... lasă-i să tremure ca piftiile!", îmi spunea, la telefon, un tip care le ştia pe toate şi care-mi dăduse, în mare taină, prin '88, un "Buharin" e