1. Sînt convins că se poate face. De fapt, se pot face. Pentru că va fi nevoie de mai multe campanii. Totul trebuie spart în bucăţi înghiţibile care să se constituie în temele mai multor campanii de informare. Dar sînt doi ani de zile. Dacă nu o "ardem aiurea" prin comitete şi comiţii, dacă scoatem birocraţia - pînă acum inerentă acestui gen de proiecte "sociale" - din ecuaţie, avem destul timp la dispoziţie. Dacă ea va fi eficientă? Asta va depinde foarte tare de calitatea partenerilor angrenaţi în aceste proiecte. În foarte multe cazuri, acest gen de campanii sînt ridicol de ineficiente, din cauză că sînt un fel de vaci de muls pentru cei angrenaţi în ele. Efortul intelectual se concentrează în special în a găsi căi pentru mărirea comisioanelor, nu pentru mărirea eficienţei lor. Iar "statul" pînă acum a fost interesat mai mult în bifarea unor acţiuni şi mai puţin în a dezvolta campanii de comunicare care chiar să îşi atingă obiectivele. Un alt duşman al eficienţei acestui gen de comunicare este penibilul political correctness care sufocă din faşă expresivitatea soluţiilor creative. De aceea, cel mai mare risc este acela de a dezvolta faţă de aderare un soi de propagandă moale şi calduţă. Care însă va lăsa rece poporul. 2. Este imposibil să îmi dau cu părerea fără să am un brief în faţă. De asemenea, este dificil de spus cine are rolul principal în filmul ăsta. Cred că vor fi mai mulţi actori pe afiş. Însă cineva va trebui să fie the ultimate coordinator al acestui bucheţel de campanii, şi acolo va fi principalul pol al răspunderii. Acel cineva va trebui să ştie să armonizeze o sumedenie de medii pe care se vor desfăşura aceste campanii de informare. Şi aş spune că presa este cel puţin la fel de importantă ca orice alt canal. Content-ul va bate întotdeauna "publicitatea". De aceea, aceste campanii de informare vor necesita şi un uriaş efort de PR, însă mult m