Condamnat la 10 ani închisoare, Charles Graner a părăsit curtea în cătuşe, dar zîmbind. Anchetatorii susţin că el a instigat şi a organizat relele tratamente aplicate prizonierilor din închisoarea irakiană Abu Ghraib. Scandalul a izbucnit în luna mai, cînd au ajuns în presa americană şi britanică fotografiile trimise acasă de soldaţii de la paza deţinuţilor. În poze se vedea cum prizonieri în pielea goală sînt plasaţi în poziţii stresante, umilitoare, în timp ce paznicii lor, îmbrăcaţi în uniforma americană, mulţumiţi de ce au făcut, îşi înregistrează pe aparate digitale poziţiile victorioase. Şocul a fost considerabil, au protestat FBI, ofiţeri activi, asociaţii de avocaţi şi organizaţii ale societăţii civile. Cum observa însă William Pfaff în International Herald Tribune, "propunerile pentru autorizarea torturii au început să circule înainte de capturarea torturaţilor". După atacurile de la 11 septembrie 2001, oficialii americani au declarat destul de limpede că vor lepăda mănuşile în războiul împotriva terorismului. În ianuarie 2002, Alberto Gonzalez, pe atunci consilier al Casei Albe, acum ministru de Justiţie, a propus ca deţinuţii din Afganistan să nu poată fi situaţi sub protecţia convenţiilor de la Geneva, care reglementează comportamentul faţă de prizonierii de război. Argumentaţia se baza pe faptul că talibanii nu sînt combatanţi în sensul dat de actele internaţionale, că la mijloacele neconvenţionale folosite de terorişti răspunsul nu poate fi cel stipulat de regulile de pînă acum. Pe plan practic se justifică toate procedeele prin necesitatea de a obţine, în timp util, informaţiile: "dacă aţi bănui că un grup intenţionează un atac atomic, nu aţi face orice pentru a-l face pe cel care ştie locul sau data sau îi cunoaşte pe cei implicaţi să vorbească?", îi întreabă realiştii pe idealişti. Teroriştii radicali vor profita de pe urma legalităţii sofisti