* Academia Română, Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară "Sextil Puşcariu", Cluj-Napoca, Dicţionarul cronologic al romanului românesc de la origini pînă la 1989, Editura Academiei Române, 2004. Am o slăbiciune pentru dicţionare. Dicţionare normale, lexicoane, enciclopedii, dar şi dicţionare tematice: ezoterice, mitologice, diabolice, erotice. Cum am o slăbiciune (mai degrabă quijotescă decît bovarică) şi pentru romane, apariţia Dicţionarului cronologic al romanului românesc... nu m-a lăsat indiferentă. Auzisem de proiect, dar cîte alte proiecte nu zac prin institute şi academii... Am aflat, aşadar, că a apărut dintr-un articol semnat de Ion Simuţ în România literară . Nu vă imaginaţi însă că poate fi găsit în vreo librărie din Bucureşti. Nu. Tirajul confidenţial stă bine împachetat, în subsolul Editurii Academiei (S1 pentru cunoscători), punîndu-ne la încercare determinarea. Vreţi să-l vedeţi? Trebuie să-l comandaţi prin poştă sau să luaţi drumul Mitropoliei, cum se zicea acum două secole, în chestiuni mai domestice decît cele istoric-literare. În fine, bine că a apărut. Desigur, ca orice lucru serios, dus totuşi la liman în ultimii ani, Dicţionarul... îşi are epopeea lui. Elaborat într-o primă versiune (care se oprea la anul 1980) înaintată Editurii Academiei în 1986, el a fost restituit autorilor de la Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară "Sextil Puşcariu" de la Cluj, "cu recomandarea imperativă de a se elimina scriitorii indezirabili politic". Deşi de scos se scoate mult mai uşor decît se adaugă, cei trei ani de întîrziere au salvat, pînă la urmă, dicţionarul de la o apariţie de compromis. Cea de-a doua versiune, reluată după 1989 (la care s-a adăugat, cam pe scurt ca referinţe critice, perioada 1981-1989), a fost încheiată în 1994 şi a mai zăcut 10 ani pînă să apară. N-aş putea spune de ce. Poate din nepăsare, din obtuzitate, din cine ştie