Un occidental priveşte spaţiul european din afara UE ca Est; un Est interesant, dinamic. "La noi economia este aşezată, nu ne aşteptăm să dea un randament spectaculos. Pieţele dinamice sînt în Est", obişnuieşte să spună. În Estul nostru s-au făcut cele mai mari averi în cel mai scurt timp. Sume ca 10-15 milioane de dolari avere îl şochează pe cetăţeanul european middle-class, care n-a reuşit, Dumnezeu ştie de ce, să strîngă cine ştie cît, în vreme ce la noi topul bogaţilor începe cu aproape miliardul. Prin urmare, aşteptările vesticilor de la noi sînt mari. Ei aşteaptă să investească, să scoată banul, să îl înmulţească aici. Se pare că unii văd mai bine decît noi oportunităţile care ne stau sub nas. De ce? Pentru că au know-how, experienţă, pentru că sînt mai bine pregătiţi în a explora şi exploata domenii noi, pentru că ştiu să facă marketing. Fermecaţi de calitatea germană, românii s-au grăbit să îşi umple cărucioarele din supermarket, au plătit cu cardul făcut la banca austriacă, s-au deplasat cu maşina fiabilă a producătorului ceh şi, ajunşi acasă, s-au relaxat în baia turcească sau în faţa programelor de entertainment. Ce urmează? Teren al loviturilor financiare, Estul are nevoie de experţi occidentali pentru a-şi vedea (şi valorifica) atuurile. Pînă acum, aceştia au încercat să aplice în Estul nostru scheme occidentale consacrate. Esticii s-au făcut că le aplică; descurcăreţi din fire, au lăsat portiţe salvatoare. Acum ceva ani, Parlamentul trecea o facilitate pentru întreprinderile mici şi mijlocii, despre care vorbea toată lumea, dar nimeni nu reuşea să o găsească în lege. Era sublim de întortocheată; "să nu se prindă FMI". Nu e o glumă, funcţionarii din Finanţe chiar îşi făcuseră o strategie din a încerca "să îi traducă", prin chiţibuşerii legislative, pe experţii Fondului. În dialogul cu Bruxelles-ul, capitolele de negociere au fost tabla de şah, iar