Lui Anya, pentru că merită Transcriu mai jos o selecţie a notelor pe care mi le-am făcut cu prilejul observării alegerilor în turul doi la Vasiilevska - (Estul Ucrainei) şi la reluarea turului doi (Yalta). Mi s-a părut de prisos să dezvolt aceste note, avînd în vedere că ar fi atîtea de spus. Sper ca selecţia să fi fost relevantă; insist asupra aspectelor care nu au neapărat legătură cu procesul electoral ca atare, ci cu viaţa omenilor de acolo. E inutil, sper, să subliniez faptul că textul de mai jos reprezintă opinii personale şi nu exprimă în nici un fel punctul de vedere al organizaţiilor care m-au trimis observator la aceste alegeri. * Ţara e într-adevăr divizată. Vestul şi Estul trăiesc în dimensiuni diferite. Prima dată, ca observator, am crezut că doar în Estul sărac şi rural Ianukovici are de fapt cîştig de cauză, iar cei care votează cu el o fac fie din frică (ameninţările sînt frecvente şi pline de substanţă), fie că intră într-o spirală a tăcerii. A doua oară am înţeles că m-am înşelat. În Crimeea, de exemplu (Simferopol, Yalta), Ianukovici este aidoma lui Iuşcenko la Kiev. Chiar şi printre tineri. Poate că Ianukovici nu a reuşit să declanşeze energiile necesare în zonele favorabile lui şi de aceea a lăsat impresia de izolare şi nesusţinere populară. (În Simferopol - de exemplu - capitala Crimeei - simpatizanţii lui Iuşcenko - extrem de puţini în acea zonă - au reuşit să se facă vizibili dormind în corturi portocalii şi împărţind materiale electorale; replica lui Ianukovici a fost: corturi militare, cîteva panglici albastre şi mulţi militari plictisiţi care dormeau în corturile respective în schimburi.) * Prezenţa la vot (ambele dăţi aproape de 80%) seamănă mai degrabă a mobilizare de sorginte comunistă şi nu pare a reflecta o conştiinţă civică autentică. De fapt, oamenii chiar cred că momentul acesta este crucial pentru ţara lor şi vor să spună ce