Ultima dintre sarbatorile legate de nasterea Domnului, de Anul Nou este Boboteaza sau Botezul Domnului. Traditii vechi de cand lumea, unele dintre ele pastrate chiar de la pagani, preamaresc acest eveniment. CRISTINA CATANA
CREDINTA. Sarbatoarea de Botezul Domnului este plina de semnificatii "Gata, vine popa cu Botezul! E la vecina de peste drum!", ne striga bunica de fiecare Boboteaza. Venea insotit mereu de vecinul la care fusese inainte sa ii sfinteasca gospodaria, care avea in mana lumanarea cu care il intampinase pe preot. La fel si bunica, avea o lumanare intr-o mana si in cealalta un vas cu boabe de grau, pe care le arunca inaintea popii, ca sa se "oua gainile". Fetele mari, care erau la varsta maritisului, il urmareau mai abitir pe preot, pentru a pune sub prag margele si busuioc, pe care apoi le asezau sub perna, sa le apara in vis ursitul. Cand termina de stropit toata gospodaria, popa era invitat sa se aseze la masa, sa guste macar putin din bucatele pregatite.
CREDINTE. Pentru ca, daca ar fi refuzat, fetelor mari nu le-ar fi stat ursitul si nici gospodinelor, gainile closca, gazdele tabarau cu insistenta pe bietul slujitor al Domnului. In unele zone ale tarii este obiceiul ca preotul sa arunce cu grau fiert spre pod. Cu cat acesta se lipea mai bine de tavan, cu atat aveau sa lucreze mai bine albinele in acel an. Si atunci, vrand-nevrand, trebuia sa se aseze pe pat si sa "ciuguleasca" cate putin din ceea ce era intins pe masa. De pe masa noastra nu lipseau piftia, graul fiert si vinul rosu. Era un fel de traditie. Bunica spunea ca, daca mancam cate putin din fiecare, anul care tocmai incepe o sa ne faca mai sanatosi, mai frumosi si cu mai mult noroc. Masa se aseza intotdeauna intr-un loc anume: langa o icoana si fata de masa trebuia sa fie alba.
SEMNE. Si daca se intampla ca vasele de pe masa sa se goleasca, bunica dadea fuga in
