Asa cum era anticipat, noua reforma fiscala promovata de cabinetul Tariceanu provoaca temeri atat in interior, cat si in exterior. Ropotul de aplauze de la anuntul introducerii cotei unice s-a domolit considerabil din momentul in care s-au facut calculele. De la entuziasm la scepticism, in domeniul fiscal, iata ca este un singur pas, extrem de mic. Fara norme metodologice, cu adaugiri si modificari, cu declaratii care s-au batut cap in cap, a se revedea afirmatiile ministrului de stat Videanu, cota unica pare sa nu mai fie aceeasi cu cea din campania electorala. Incep sa apara pierzatorii. Doar dintr-o singura trecere din condei, presiunea fiscala asupra microintreprinderilor s-a dublat.
Chiar daca procentul de impozitare este, la prima vedere, extrem de mic, totusi aducerea lui la 3 procente din cifra de afaceri fata de 1,5 cat a fost provoaca pierderi intreprinzatorilor. Un cititor, care a avut curajul sa intre intr-o mica afacere comerciala, a demonstrat, cu cifre, ca profitul la care va ajunge dupa plata tuturor darilor este mai mic decat salariul unei angajate al carei salariu este minim pe economie. De acest lucru este convins si actualul ministru al finantelor, Ionut Popescu, care, printre randuri, recunoaste ca schema de impunere pentru microintreprinderi nu mai functioneaza.
Si mai recunoaste ceva extrem de important. Cota unica nu conduce, in mod real, la reducerea presiunii fiscale. Practic, pentru a compensa scaderea veniturilor bugetare datorate cotei, estimate undeva la 32.000 de miliarde de lei, noul executiv a fost fortat sa introduca majorari de impozite (dublarea cotei pentru microintreprinderi si pentru dividende), precum si sa mentina presiunea fiscala pe forta de munca, fapt care provoaca desigur, in continuare, distorsiuni pe piata muncii. Asta mai ales in conditiile in care nu au fost, inca, modificate prevederile actualului cod a
