- Social - nr. 1 / 4 Ianuarie, 2005 "Sus ridica fruntea, vrednice popor ! Cati vorbim o limba si purtam un nume Toti s-avem o tinta si un singur dor - Mandru sa se-nalte peste toate-n lume Steagul tricolor"

De la momentul scrierii acestor versuri, de George Cosbuc, au trecut foarte multi ani, destui insa ca astazi, pentru unii, sentimentul de mandrie al poetului sa para desuet. Din pacate, pentru acestia, cele trei simboluri nationale - stema, drapelul si imnul - sunt cunoscute doar partial (si respectate in aceeasi masura), iar modul lor de utilizare este mai mult intuit decat stiut. Continuam sa vedem pe post de drapel, la diverse sarbatori, tot felul de zdrente decolorate, cu model contrar celui specificat in Legea nr. 75/2004, care sunt insa trecute cu vederea de autoritati. Alte situatii des intalnite sunt datorate celor care nici macar nu isi mai arboreaza drapelul la locuintele lor sau la sediile institutiilor in care isi desfasoara activitatea, probabil din considerentul ca nationalismul cumpatat nu face casa buna cu… capitalismul, integrarea europeana sau cu cine mai stie ce, desi in Europa, ba chiar in lume, exista un respect pentru Drapelul National si o mandrie. Pentru acestia, dar nu numai pentru ei, facem precizarea ca arborarea Drapelului Romaniei, intonarea Imnului national si folosirea sigiliilor cu stema Romaniei de catre autoritatile si institutiile publice sunt reglementate printr-o lege anume - Legea nr. 75, din 16 iulie 1994, publicata in Monitorul Oficial nr. 237, din 26 august 1994. Aceasta prevede la capitolul 1 - "Drapelul Romaniei are forma dreptunghiulara. Latimea drapelului este egala cu 2/3 din lungimea acestuia, iar dimensiunile fasiilor culorilor sunt egale". Desi legea este foarte clara, in realitate, dupa cum aveau sa se convinga si targumuresenii, ea este prea putin respectata. Contrar celor specificate, drapel