Mahmureala ne-a trecut - la patru zile dupa Anul Nou, ne ridicam privirea din strachina unde am hacuit purcelul si dam ochii cu un alt guvern: oare ce ne-o face Tariceanu?, va fi mai rau?, va fi mai bine?, oare am gresit din nou?
Realizam brusc ca a trecut mai mult de o luna de la alegerile parlamentare, au trecut trei saptamini de la alegerea lui Basescu drept presedinte, a trecut o saptamina de la validarea lui Calin Popescu-Tariceanu si a echipei lui de ministri.
Si acum? Incotro? Poporul a impus un nou regim pentru ca vrea altceva decit ne-a servit PSD.
Ce altceva vrea poporul? In mod normal, vrea inflatie mica si taxe asijderea; vrea securitate publica si aparare nationala solida; vrea un trai mai bun pentru toti, inclusiv pentru necajiti; vrea apa, caldura, lumina, comunicatii si transporturi lesnicioase si civilizate; vrea demnitate in tara si peste hotare si sa nu pierdem oportunitatile internationale.
Poporul vrea sa fie lasat de guvern sa munceasca si sa cistige, vrea sa faca sport si cultura in legea lui. De fapt nu vrea ceva special, ci o administrare corecta (nici macar geniala!) a resurselor, ca sa traiasca decent. Si vrea ca statul sa nu-si bage nasul unde nu-i fierbe oala.
Teoretic si declarativ, Guvernul Tariceanu raspunde asteptarilor poporului; la 29 decembrie, Monitorul Oficial a publicat programul sau de guvernare (2005-2008) cu care ne stimuleaza speranta ca va avea grija de nevoile astea.
In primul rind, Guvernul Tariceanu ne promite ca salariul mediu net va creste in urmatorii patru ani, cu 100 de euro (de la 144 de euro, la 244). La o examinare mai atenta, insa, constatam ca fiscalitatea asupra salariilor se relaxeaza foarte parcimonios, cu doar trei puncte procentuale (de la 27%, la 24%).
Iar la o examinare si mai atenta, observam ca graficul servit de Programul de guvernare nu ia
