Spectrele tranzitiei

Mihaela URSA-POP:

Cred ca punctul nodal al lucrarii il constituie ideea de revenire a tranzitiei, de tranzitie reversibila, cred ca Anca ofera de fapt un argument in favoarea acestei idei. Dincolo de asta, spunind de la inceput ca nu imi recunosc nici un fel de competente in domeniu si intorcindu-ma la intrebarea Sandei despre justificarea omului generic de astazi si apoi la raspunsul dumneavoastra legat de faptul ca aceasta vorbire ar fi justificata de pastrarea unor date, cred ca romanul generic nu cere nici un fel de ingaduinta pentru a-si contura o imagine. Este vorba, desigur, de o imagine care precipita in imaginar – in imaginarul romanesc, dar si in cel occidental (se vede ca sint de fapt tot atitea precipitate imaginale cite contexte vom lua in atentie). Coerenta sau nu, imaginea acestui roman generic se coaguleaza acolo. Nici un discurs asupra societatii civile nu isi poate propune sa construiasca „romanul generic“ fara apelul la precipitatul imaginal: nu avem nici o sansa daca il compunem „teoretic“.

In afara de asta, ma intrebam daca explicatia nu e una mult mai la indemina sau mai istorista, legata de traseul nostru istoric si de masura in care sintem pusi in situatia de a scurtcircuita ideologic traseul pe care Vestul l-a parcurs normal. L-a parcurs pe drumul cel lung, pe cind noi trebuie sa gasim scurtatura, scurtatura de la o modernitate la o alta modernitate, de la o modernitate unu la o modernitate doi, evitind marea bucla a postmodernitatii, care este problematica. Ma intreb daca, in ideea asta, trebuie sa ne ferim de orice idee de explicatie care ar concepe o constiinta cu date interioare, care ar pretinde recursul la subiectul liber, cu liber arbitru. Lucruri care ne sint foarte apropiate, pentru ca tin de nucleul modernitatii pe care noi stam inca strins lipiti. Pe de alta parte, chiar in Ves