- Cultural - nr. 1 / 4 Ianuarie, 2005 Primele carti ale bibliotecii mele personale au fost carti pe care le-am primit ca premiu in clasa intai, carti pe care le-am citit, fireste, pe nerasuflate. Era vorba de Baronul Münchausen si O mie si una de nopti. De atunci am visat sa am o biblioteca mare, cu multe titluri. Si pentru ca foamea de lectura a intrecut posibilitatile mele de achizitie, la un moment dat mi-am propus, in anii de liceu, sa citesc toate cartile Bibliotecii orasenesti din Bistrita. Si am inceput sa imprumut carti cu... metru. Carti bune, rele, intr-un ghiveci care risca sa devina indigest, daca nu aparea un scriitor bistritean care sa-mi potoleasca ambitiile adolescentine si sa-mi propuna el carti fundamentale pe care sa le citesc. Am astazi o biblioteca cu un numar important de carti, peste posibilitatile mele locative, oricate selectii am facut si oricate carti am imprumutat si din care si-au umplut si prietenii mei niste rafturi, uitand sa mi le restituie. Am fost pus in situatia de a-mi amenaja doua "filiale", una in garaj si alta in pivnita, unde am facut loc mai ales colectiilor de publicatii. Sigur, imi pun problema unde voi mai pune cartile, la ce va trebui la un moment dat sa renunt, pentru ca e greu sa rezisti tentatiei de a achizitiona noi carti. Si-atunci apare intrebarea fireasca: ma va salva tehnologia informatica, voi avea puterea sa renunt la cartea traditionala si voi fi constrans sa recurg la cartea electronica ? Voi recurge la « imprumuturi » prin Internet ca sa consult o carte, pentru ca nu ma vad nici in stare si nici avand dispozitia sa citesc pe monitorul calculatorului o carte. Sunt semne ca deja incepe sa se constituie o biblioteca electronica, cu titlurile cele mai importante din istoria literaturii romane si universale si exista mari sanse, tot datorita tehnologiei _ scanarea paginilor de carte tiparita si inmagazinare