Marea problema este ca, daca aderarea la Uniunea Europeana are certe costuri si beneficii, atat cronologia cat si viteza acestora nu joaca favorabil. Costurile vin mai repede si vor fi mult mai tangibile pentru firme si pentru oameni. In timp ce beneficiile se vor releva pe termen lung si vor aparea mult mai difuz pana sa fie concret resimtite.
Aceasta dinamica a costurilor si beneficiilor va influenta soarta Guvernului si a partidelor de la Putere si din Opozitie.
De acum se admite sociologic ca exista "doua Romanii" si clivajul net al votului din recentele alegeri a dovedit clar acest lucru. PDSR a mizat pe acea Romanie din zona rurala, anchilozata intr-un trecut tern, greoi, fara miscare si fara perspectiva.
PDSR a incurajat conservatorismul acestei Romanii, dorinta celor care o populeaza de a avea un stat-parinte, sensibilitatea lor la dovezi de grija din partea acestuia. Alianta PNL-PD s-a bazat pe "cea de-a doua Romanie", partea dinamica a oraselor, aflata intr-o schimbare vizibila, care, chiar daca nu doreste liberalism, este animata de spiritul liberal de independenta si actiune.
Aceasta lume nu vrea pomeni, ci libertate de miscare si lipsa de piedici in a face bani din munca si din afaceri.
Din 2008-2010, PSD, daca nu se schimba intre timp, va avea un bazin electoral inchis si in continua restrangere. Alianta PNL-PD, daca va trece examenul fara lupte interne si fara esecuri grave in guvernare, are perspective de consolidare intr-un bazin electoral in crestere.
In anii de pana atunci insa, situatia va fi incurcata. Marii pierzatori ai aderarii la Uniunea Europeana vor fi din "prima Romanie". Aceasta se va restrange. Trei milioane de lucratori agricoli vor fi obligati sa abandoneze agricultura. Nimeni nu stie unde se vor duce. Incercarea disperata va fi de a li se gasi ocupatii alternative
