Teatrul Maghiar de Stat din Cluj

Bacantele de Euripide

Regia: David Zinder

Dramaturg, asistent de regie: Kelemen Kinga.

Scenografia: Miriam Guretzky

Asistent scenografie: Dina Konson

Masti: Venczel Attila

Muzica: Lászlóffy Zsolt

Coregrafia: Vava Stefanescu

Distributia: Orban Attila (Cadmos), Sinkó Ferenc (Dionysos), Csutak Réka, Kézdi Imola, Albert Csilla, Laczó Júlia, Boldizsár Emöke/Tordai Tekla (Agave), Buzási András (Penteu), Senkálszky Endre (Thiresias), M. Kantor Melinda (Figura din sac), Vindis Andrea (Consilierul lui Penteu), Aanek Kati (Corifeul), Ambrus Emese, Fodor Edina, Laczkó Vass Róbert, Varga Csilla, Vindis Andrea (Corul)

Daca stau bine sa ma gindesc, probabil ca Bacantele este unul dintre textele tragicilor greci cu cea mai mare rata de comentarii, dar si de montari in spectacologia mondiala a secolului trecut, concurind strins rapelurile la Oedip si pe cele la Atrizi. Nu cred ca e numai un indelungat efect post-nitzschean, cred mai degraba ca tocmai stranietatea neconcluziva a piesei atit de... nonconformiste a lui Euripide, ca si dispersia pacientilor asupra carora actioneaza eroul/zeu, intr-un psihism colectiv autodevorator, explica in buna masura nevoia de a revizita, prin noi inscenari, universul menadelor. Iata, numai pe scenele noastre, ultima montare de la Teatrul Maghiar vine ca a treia in mai putin de un deceniu, dupa cea a lui Maniutiu de la Nationalul bucurestean, dupa o noua versiune a aceluiasi la Tirgoviste, anul trecut. (In topul meu personal se inscrie insa, la virf, un spectacol a lui Tadashi Suzuki, pe care l-am vazut prin 1993 pe o caseta, cu distributie mixta japonezo-europeana, intitulat Dionysos. Ma rog, e o divagatie neconcludenta, cita vreme montarea n-a circulat la noi.)

David Zinder revine si in stagiunea aceasta pentru a colabora cu act