Din cind in cind, muzeele americane sint contaminate de cite o boala. Acum vreo zece ani sufereau de dinozaurita. Aceasta survenise in urma succesului filmului Jurassic Park (1993, regia Steven Spielberg) si a unor spectaculoase descoperiri de fosile – precum un Tyrannosaurus Rex de 4 m inaltime si 12,8 m lungime, scos la lumina de arheologi in Hell Creek, pe 12 august 1990, si botezat cu delicatul nume feminin Sue, care acum este una dintre „perlele“ cu care se mindreste Field Museum din Chicago, expunindu-l in monumentalul hol de onoare, alaturi de elefantii africani si stilpii totem ciopliti de indienii din British Columbia. In acel timp toate muzeele din Lumea Noua aveau o expozitie sau doar un exponat datind din acele timpuri indepartate care se masoara cu milioanele de ani. Iar acestea atrageau un public numeros si entuziast. Vizitind, in 1993, Arizona Historical Society din Tucson – care nu dispunea decit de citeva vertebre de dinozaur pe care, insa, le prezenta intr-un cadru fastuos, iar magazinul muzeului era ticsit de suvenirurile aferente (carti, maieuri imprimate, jucarii de plus ori miniaturi din plastic de animale preistorice) – aud, in spatele meu, glasul pitigaiat si penetrant al unui copilas nerabdator, adus de parinti sa vada „minunile“: „Daddy, where are the dianosaurs?“. Desi specificul acelei institutii era istoria agitata si mirosind a praf de pusca a Arizonei, aceasta nu mai inspira nici un interes comparativ cu morbul dinozauritei!

Acum, muzeele americane sufera de precolumbianita, fiindca in mai multe locuri sint deschise, in acelasi timp, mari expozitii dedicate civilizatiilor precolumbiene din America Centrala si de Sud. La Field Museum, intre 15 octombrie 2004 si 13 februarie 2005 poate fi vizitata expozitia Machu Picchu – Unveiling the Mystery of the Incas (Machu Picchu – dezvaluirea misterului Incasilor), organizata in cola