Cum anul acesta am fost mai implicat jurnalistic si politic mai mult decit oricind, nu voi putea incepe un bilant cultural 2004 fara simpla constatare ca vocile intelectualilor s-au auzit prea putin in spatiul public. Sau poate nu le-am auzit eu din cauza urletelor de pe meterezele jurnalistice (m-as mira – nici jurnalistii nu au prea facut zgomot, cu citeva exceptii notabile).
O comoditate uneori infioratoare a lasat netaxate (din punct de vedere intelectual, adica ceva mai putin pripit decit un jurnalist, adica mai complex, adica mai eficient) multe intimplari grave, cultural vorbind. Asa ne-am trezit in 2004 cu tot felul de dinozauri posesori de minim 3-4 functii publice si cu o influenta incredibila in distribuirea banilor de la buget. Acestor oameni voi incerca sa le pronunt numele de cit mai putine ori de aici incolo. Dar trebuie subliniat faptul ca aceste personaje si-au vazut linistite de treaba si din cauza ca intelectualul roman reactioneaza din ce in ce mai intirziat...
Nu astept, dupa schimbarea politica din decembrie, vreo schimbare fundamentala in cultura. Si asta mai ales pentru ca am constatat, de exemplu, ca foarte multi scriitori romani (si citi tineri sint!) nu pot fi smulsi din sistemul ceapist de la Uniunea Scriitorilor – e o organizatie care a inceput sa devina sinonima cu baltirea culturala si resemnarea in cercul inchis al laudelor si premierilor intre amici si tovarasi. Un presedinte care si-a mai luat si alte job-uri pe la Radio Romania sau Ministerul de Externe le-a oferit umililor sai servitori (pardon! scriitori) si oportunitati de publicare sub egida premierului Nastase.
Intre timp, Antonescu si Sararu carau corabia cu octogenari artisti prin bisericile tarii. Iliescu mai arunca ceva medalii si premii... Ce peisaj! E din 2004!
Nu ma mir ca, daca trag linie si adun, lecturile straine au fost covirsit
