GURMANDUL IN BUCATE
GEORGETA MARCU
Banatul, hotar de imperii, granita de tara acum, zona de puternice confluente culturale, un amestec de romani si unguri, sarbi si germani, reprezinta pentru mine o zona aparte. Mi-am dorit de multa vreme sa revad acest tinut cu toate frumusetile lui. Si ocazia s-a ivit, o fosta colega de facultate, de fel din Timisoara, mi-a facut o invitatie: aceea de a vizita impreuna Moldova Noua. Avea acolo o matusa din partea tatalui, Sneja. Desigur ca am acceptat invitatia si intr-o zi de sambata, fiind libere amandoua, ne-am facut ca uitam de obligatiile zilnice, ca uitam de treburile gospodaresti si ca odinioara, in studentie, am pornit la plimbare. Si cum eram sofer vechi, am urcat la volanul Daciei mele vechi si am pornit-o spre Moldova Noua.
Ma simteam tare bine la volan, eram libera, o stare de bine, de liniste si pace, stare pe care o aveam intotdeauna cand plecam hai-hui prin tara. Ne faceam amandoua planuri, zona pe care urmam sa o vizitam era foarte frumoasa si bogata in obiective turistice. Ne gandeam deja la "Grota haiduceasca", la "Ostrovul Decebal", cu vestigii apartinand epocii aramei. Ne gandeam deja la splendidele zone naturale de la Clisura Dunarii, dar si de la rezervatia mixta Valea Mare. Prietena mea se gandea mai ales la bunatatile pe care matusa ei stia sa le pregateasca si care, precis, o asteptau deja gata pregatite.
Soseaua se intindea curata in fata noastra, de o parte si de alta a ei, verdeata multa, pomi si flori si ici colo cate un tril de pasare care razbatea prin geamul intredeschis al masinii. Prietena mea avea chef de vorba. "Sa stii, draga" - mi se adresa Ana - "ca la noi in Banat se mananca bine si de toate: si carne de porc si legume si pasare, condimentate cu cimbru si boia de ardei iute, cu piper si chimen, usor indulcite cu smantana". "Acum te cred ca ti-e tare
