Un Tasti-basti, urmas al lui Carpa-n cur, fost urmas al partidului defunct, mi-a zis de-una-zi: "Gata, maestre, in curand vei pierde puterea, vei ajunge nimeni!" Pentru el, ca si pentru mine in cazul meu, maestre e un cuvant de batjocura, iar pierderea puterii, pentru el, nu pentru mine, inseamna iesirea la pensie "pe limba mea, nedemilitarizatul ca el, trecerea in rezerva". Cat despre ajunsul in stadiul de nimeni ma avantajeaza ca o fac din postura de cineva, pe cand ipochimenul care este nimic, nu mai poate ajunge decat nimic, adica zero.
Sa ma explic. Cand am fost cadru activ al Internelor (n-am sa zic MAI fiinca asa ceva e impotriva firii!) niciodata (mai ales in fata confratilor din breasla scriitorilor si a jurnalistilor) n-am fost puternic.
Institutia careia apartin(eam) n-a fost si nu poate fi magnetica, desi e recunoscuta de toti ca necesara. Abia acum (atunci) cand o rup cu obligatiile de serviciu imi creste puterea. Am fost un tragator mediocru cu pistolul (iar in ultimii ani, convins ca slujitorii culturii trebuie sa lupte cu plaivazul, iar munitia trebuie sa fie cuvantul, mi-am ... tras o scutire de port-arma si trageri de lupta!), dar cu stiloul si tastatura, nu voi admite sa trag rateuri. Nu pot sa-nchid ochii daca vad tinta, indiferent cine-i luat in catare.
Abia acum, draga Tasti-basti e timpul sa te temi. Tu si toti despre care am avut dovezi ca nu sunteti ceea ce sunteti. Daca nu voi reusi cu taisul verbului, voi plati pe cineva sa va extraga din luxoasele birouri, limuzine, vile sau piscine, va voi incuia intr-o biblioteca (e valabil si pentru criticii care se fac ca ploua, in ceea ce priveste cartile mele, pe care le ignora!) si va voi obliga sa-mi cititi volumele cu creionul in mana. Abia asa, draga Tasti-basti vei invata si tu, de la un nimic, ca "veti" nu se desparte niciodata, iar "intr-o" se scrie totdeauna dezlegat. Un Tas
