REPORTAJ MIRACOLUL PIRAMIDELOR - Sau cum devine o excursie de placere o experienta cu durere Credeam ca noi, romanii, pe langa ca suntem campioni la capitolul mare coruptie, mortalitate infantila si incalzire cu lemne, ne situam pe primul loc in lume si la capitolul dat tepe strainilor. Cu reala dezamagire, am constatat ca egiptenii sunt mult mai performanti ca noi. TOMA ROMAN JR.
TEAPA COCOSATA. Ca sa te urci pe camila platesti un pret, ca sa poti cobori - dublu Cand am ajuns in Cairo, nu stiam exact care sunt preturile medii din oras. Cum am ajuns pe aeroport, un tip imbracat cu un sac alb si cu un fel de basma pe cap a inceput sa-mi zbiere in urechi "Carmaaaz, carmaaaz!", in timp ce-mi baga sub nas un cornet facut din hartie de ziar. Dupa vreo cinci minute de urlete, tipul mi-a luat 10 lire egiptene (aproximativ un euro, dar o groaza de bani la Cairo, unde o leafa medie e de 200 de lire) si am devenit fericitul posesor al unei doze de carmaz. Care carmaz sunt un fel de seminte de pepene, a caror utilitate nu am dibuit-o pana in ziua de azi. In oras, nu exista preturi fixe la nimic. O cafea care in mod normal costa 25 de piastri (vreo 2.000 de lei) ajunge miraculos, daca mirosi a strain, la suma de 5 lire.
BACSIS. La fel se intampla si daca vrei sa tragi din narghilea, sa te tunzi sau sa mananci. E bine sa negociezi inainte de a te aseza, fiindca dupa aia risti chiar un conflict violent daca nu dai cat ti se cere. Bacsis suna la fel ca in romana. Probabil, copiii egipteni invata inainte de cuvantul mama sa spuna bacsis, fiindca pe strada, in zonele in care politia nu e foarte prezenta si unde, prin blocuri, egiptenii locuiesc in apartament cu capra si oaia, esti impresurat de cateva zeci de copii cu varste intre 1 si 3 ani. Toti zbiara "halo, bacsis" si nu poti scapa de ei decat daca le distragi atentia aruncand un pumn de maruntis, pe care
