Scrie si canta. Sau canta si scrie. Depinde de comanda! Atunci cand Stigma are concerte, Claudiu Mirica trebuie sa lase deoparte penita si sa preia microfonul. Asa se intampla daca insista sa "cante" la doua meserii. DANA ANDRONIE
MIZA. Claudiu Mirica spera ca, in doar cinci ani, sa umple Sala Palatului cu fanii sai Jurnalul National: Esti oaches, frumusel, cu gropite-n obrajori. De ce nu te-ai facut fotomodel? Claudiu Mirica: (Rade)⦠Exceptand burta pe care am facut-o in perioada Sarbatorilor, din cauza sarmalelor, am un aspect decent. Dar sunt departe de a fi un barbat frumos.
Esti modest! (Rade)⦠Recunosc ca am putin sarm, care m-a ajutat in proportie de 60% in meseria mea, de cantaret.
"Sarmul" l-ai castigat facand mult sport? Da, da, da! Am facut mai multe sporturi, dar am fost o catastrofa. De obicei, la fotbal eram pus in poarta, pentru ca loveam la "gioale", iar la badminton nu nimeream fluturasul!
Cand ai descoperit ca ai si tu un talent? Prin clasa a II-a a trebuit sa ne alegem un instrument muzical. Nu stiu ce am avut atunci in cap, dar am simtit ca trebuie neaparat sa cant la trompeta. Mi s-a explicat ca eram prea mic pentru ea, astfel ca am ales chitara. Prin clasa a IV-a ajunsesem un fel de menestrel al scarii B, din blocul 2, de pe o strada X. Asa am debutat.
Pe scara blocului? Da. Scena era, de fapt, o treapta de pe scara blocului, unde mi se punea un scaunel pe care eu cantam.
Cand te-ai apucat serios de vocalize? In 1992 am inceput lectiile de canto. Desi parintii nu erau de acord ca eu sa fac muzica. Li se parea superficiala. Asa ca m-am apucat de o facultate, de Filologie, pe care am si terminat-o.
Ai facut rost de penita si ai plecat la gazeta! Se intampla prin 1997. Nu eram dispus sa fac compromisuri in show-biz si m-am apucat de presa. M-am angajat la Cronica Romana, un
