- Social - nr. 4 / 7 Ianuarie, 2005 Un mijloc de imbogatire a limbii este derivarea, adica formarea unor noi cuvinte cu ajutorul prefixelor si al sufixelor. Un prefix este de-, preponderent verbal, unele substantive si adjective sunt, in majoritatea lor, de origine verbala. Alaturi de verbul a plange este derivatul a deplange. A plange este tranzitiv (el plange pe cineva) si intranzitiv (copilul plange). A deplange este numai tranzitiv (deplang pe cineva sau ceva). A deplange: a simti mila, parere de rau fata de cineva sau ceva; a gasi, a socoti pe cineva vrednic de compatimire; a deplora, acesta este sinonim perfect al lui a deplange. De la deplora este derivatul deplorabil: vrednic de plans, de compatimit; care produce o impresie penibila; jalnic, lamentabil. Un derivat rar este deploratie: plangere, lamentare, lamentatie. Un sens special: cantec popular medieval cu subiect tragic sau religios. A deplange este o specie a bazei a plange, avand o valoare de intensificare. Un alt derivat cu prefixul de-, tot o specie a bazei, este a declama, baza clama. Clama, verb intranzitiv: a se manifesta in termeni violenti sau cu strigate; a chema cu voce tare, a se plange cu glas ridicat. Declama, numai tranzitiv: a rosti cu voce tare, cu ton si cu gesturi adecvate, un text literar (in versuri). Cu sens peiorativ (dispretuitor): a vorbi cu ton declamator, emfatic, retoric. Declamatie (varianta declamatiune): arta de a declama; vorbire cu ton si cu gesturi exagerate, teatrale, emfatice. Declamare: faptul de a declama, declamatie. Declamator (varianta declamatoriu): (despre cuvinte, expresii etc.): pompos, bombastic, emfatic. Acest adjectiv poate fi aplicat unor discursuri ale politicienilor in campania electorala. Rar este si adjectivul declamativ: declamator, emfatic. Caracterul declamativ este sinonim si cu substantivul declamativism. A decopia, format