Stau la rand intr-o banca, sa depun un ordin de plata. Ne aflam cu cateva zile inainte de Craciun. Nu e coada aici, sunt singurul, coada cea mare e la ghiseul de plati in numerar de pe hol. Dar ma afecteaza indirect si pe mine. Desi ma aflu intr-una din filialele unei banci private 100%.
Doamna functionar are un client preferential. Se tot chinuie sa-l "rezolve" cu ceva. Adica, sa-l scuteasca de stat la coada cea mare de pe hol. Sa-i ia ea banii de la colega de la casierie. Nu prea merge. Se tot duce si se intoarce aferata de la colega ei. Clientul asteapta cuminte in birou. Il vad prin peretii de sticla.
Cred ca doamna asta a ramas cu apucaturile vechi, de dinainte de 1989, pentru ca e mai in varsta si, in mod precis, a lucrat inainte in "sistemul de stat". Colega ei de la ghiseu e ceva mai democrata si occidentala. Refuza s-o "serveasca" pe "sub mana", pentru ca-i respecta pe cei de la coada, clienti ai bancii si ei. Doamna e cam ofuscata, se tot fataie pe coridor incoace si-ncolo, fara indoiala pentru a-i arata clientului sau preferat ca se agita. Si foarte bine face daca vrea ca acesta sa vina cu un cadou consistent, acum, de sarbatori. Cei doi au un fel anume de a discuta: monosilabic, cu vocea scazuta, priviri complice, semne discrete, pe furis.
Se uita de jur imprejur sa vada daca nu cumva s-a prins cineva ca ei doi pun la cale o "inginerie". Si constata ca e unul imbracat in negru, corpolent, barbos si cam ofticat ca sta deja de 15 de minute si se uita cam urat la ei - adica eu. Nimic periculos, in fond nu e vreo mare "inginerie", e o gainarie marunta - pacalirea unor fraieri de la o coada. Dar cu nimic mai putin mizerabila, in fond, pentru ca ne aflam totusi intr-o banca privata. Apare o femeie, tot o clienta preferentiala a doamnei. Se inteleg tot asa, ca spionii, din priviri, semne si jumatati de cuvinte. Fem
