dialog cu Diana VOICU, consultant în resurse umane, om cu experienţa muncii... Tata se lăuda cu faptul că a lucrat 47 de ani în acelaşi loc, fără măcar o zi de absenţă. Promovările "la centru" nu se puneau, erau "în interesul serviciului". Sigur, se întîmpla aşa pe vremea cealaltă. Acum vorbim de piaţa muncii, resumé, training, head-hunting, career management (şi, în şoaptă, despre viaţă personală)... Să fie o dezvoltare cosmopolită de limbaj sau semnul diferenţei adînci dintre ce "ni se dă" şi ce ne luăm singuri?
"Eram datoare să le explorez pe toate" Dragă Diana, ai 33 de ani şi ai schimbat mai multe locuri de muncă, în domenii diferite de activitate. Poţi să spui pe nerăsuflate cîte slujbe ai avut pînă acum? Da' cine a stat să le numere?! Care sînt primii bani pe care i-ai cîştigat, îţi mai aduci aminte? Cum să nu? Meditaţii la engleză, cînd eram studentă... Eu îmi amintesc că te-am văzut la televizor cînd erai copil. Nu te plăteau? Aaaa, ba da... Nici nu m-am gîndit că şi acela a fost un job! Am ajuns la televiziune la 6 ani într-o emisiune pentru copii şi am rămas pînă în timpul facultăţii, cînd imediat după revoluţie am început să lucrez, printre altele, la emisiunea Gaudeamus, am şi prezentat-o o vreme. M-am îndrăgostit imediat de televiziune şi ajunsesem să o cunosc ca pe buzunarul meu. A doua casă, ce mai! Vedetă de mică? Vedetă nu m-am simţit şi nici nu m-am gîndit să mă angajez în televiziune, deşi după '90 devenise un miraj pentru multă lume. Eu mă hotărîsem să mă fac profesoară. Am avut dascăli minunaţi la Liceul "I.L. Caragiale" şi mi se părea cea mai frumoasă meserie din lume, nu mă speria nici gîndul că urma să fiu repartizată la ţară, abia aşteptam să strig "Hallo, noroi!". Aşa că am dat examen la Filologie - română-engleză. Imediat după aceea am început să colaborez şi la Radio. Sebastian Sîrcă mi-a spus "cînd intri la facultate, vino să
