- Social - nr. 4 / 7 Ianuarie, 2005 Desi are peste 40 de ani (daca asa spune el), nu i se vad decat cel mult 35 si nici un fir de par grizonat. Alaltaieri, la prima ora (adica 5 - matinal), a plecat la Bucuresti, pentru a-si sustine cauza (si a lui, dar si a inca patru colegi), optiunea pentru o functie cat mai… centrala. Interesant e termenul, spirit de partid, cu care isi defineste alegerea in viata. Considera ca pentru aceasta vocatie este nevoie de anumite concesii, el fiind de fapt inginer electronist, dar si familist (sot si tata). Cea mai pregnanta amintire din copilaria sa este o poza facuta impreuna cu parintii (care traiesc la Sangeorgiu de Padure, locul natal, unde ne-am intalnit si la Festivalul de Colinde) si cu ursul impaiat din Sovata! Omul care l-a influentat mult in acea perioada este profesorul Gergel, care l-a pregatit in scoala din comuna sa, pentru fizica… din liceul si Facultatea de Electrotehnica din Iasi. Singurul lucru pe care considera ca nu l-a invatat in scoala din Sangeorgiu de Padure e aplicarea cunostintelor, fiindca, altfel, profesorii erau de nivelul celor de la "Papiu" sau "Bolyai" ("Unirea" nu era la moda). Limba strazii de la scoala comunala era maghiara, la fel cea din casa, desi familia era de cetatenie romana "pur sange". De aceea a optat pentru fizica, adica un domeniu real, si nu uman, fiindca avea (doar pe atunci!) lipsuri la limba romana. A luat premiul I mereu si nu avea conceptul invoitului de la ore pentru a merge la film! Dupa facultatea absolvita si ea cu brio, a lucrat la o intreprindere - Combinatul minier al cuprului, din Rosia Poieni, prin repartitie nationala. De la studiul energiei electrice si automatizarii industriale la Institutul Politehnic din Iasi (pana in '90, inginer - sef de sectie) a fost ceva mai putin de un pas pana in politica. In decembrie '89 fiind ales in comitetul CPUN tot acasa, in Sangeorgiu de