Revelionul este, de regulă, cel mai deprimant moment al anului. Presiunea care se exercită asupra noastră, a tuturor, "în noaptea de cumpănă dintre ani" (bleah, ce expresie greţoasă!) este grozavă. Noaptea aceasta trebuie să fie cea mai . Trebuie să ne distrăm cel mai mult, să ne simţim cel mai bine, să mîncăm cel mai mult şi cele mai bune bucate, să fim cei mai fericiţi, să arătăm cei mai fericiţi. Trebuie! Nu se poate ca petrecerea de Revelion să semene cu celelalte petreceri de peste an. Este petrecerea petrecerilor. Trebuie să ţină cel mai mult, să fie cea mai fastuoasă, cea mai zgomotoasă. Femeile trebuie să arate cel mai bine şi, pentru asta, fac cozi la coafor şi stau ore întregi să-şi probeze viitoarea rochie de Revelion prin cabinele magazinelor. Bărbaţii stau la rînd să cumpere cît mai multă băutură şi se dau de ceasul morţii să găsească cea mai bubuitoare artificie (cu cît petarda va bubui mai tare în "noaptea de cumpănă", cu atît se vor simţi mai bărbaţi, forţa bubuiturii va spune ceva despre forţa şi virilitatea proprie). Adolescenţii fac şi ei colecţie de petarde, gîndindu-se să prefigureze printr-o explozie cît mai bărbătească noaptea de amor nebun pe care o visează, la care se gîndesc de atîta timp. Adolescentele îngroaşă rîndurile la coafor, spre disperarea doamnelor onorabile, făcîndu-se că nu ştiu ce le pregătesc prietenii lor în noaptea cea mare. Gospodinele prepară cele mai deosebite bucate din cariera lor şi îşi petrec ore întregi în bucătărie (fapt pentru care vor cădea răpuse de oboseală pe la 11 şi jumătate). Taţii de familie cu responsabilităţi mai verifică încă o dată damigeana de la finu' Neluţu de la ţară şi au grijă ca naşu şi naşa să nu uite să vină cu prăjiturile şi cu murăturile. Copiii sînt trimişi pe la bunici, iar animalele de casă lăsate în plata Domnului. Pe scurt, cu toţii

se pregătesc pentru marele moment. Care mare