La Bomba! Mult fum sau mai degrabă un soi de smog cu nuanţe festive, sclipirile unor firave artificii, lansate de pe balcoane, vîrtej de foc în mijlocul bulevardului, trosnete, bubuieli, pîrîituri, bufnituri, adolescente cu tichii de Moş Crăciun care ţopăie de la o petardă la alta, fără să le pese, chipurile băieţilor din gaşcă deja uşor matoale, grupuri de cucoane mergînd la pas şi acoperindu-şi feţele cu glugile, haite de cîini vagabonzi isterizate, bătrînei năuci şi... pe măsură ce te aproprii de piaţă e mai rău! De fapt, cele două pieţe, pentru că e la alegere: revelionul TVR, cu prezenţa lui Băsescu la ora douăşpe, drept bonus, la Universitate, şi megarevelionul Pro Tv, în piaţa Revoluţiei. Acolo s-a întîmplat pentru prima dată acum cinci ani cînd am preluat şi noi "modelul" occidental de a sărbători Anul Nou în stradă. Iniţiativa din 2000 a fost lansată tot de Pro TV cu surle şi trîmbiţe, numai că nu prea au avut noroc; era un viscol de nu vedeai la doi paşi, îngerul care a coborît din cer la miezul nopţii pentru a blagoslovi poporul român era ud fleaşcă, artificiile au explodat undeva dincolo de nori, muzica se auzea printre rafale, iar mulţimea se euforiza discret cu vodcă pentru a putea face faţă viforniţei. Vodca urmată de şampanie s-a dovedit a fi o combinaţie nefastă mai ales pentru publicul tînăr şi neexperimentat, aşa că pe la douăşpe şi un sfert puteai vedea copii prăvălindu-se peste părinţii cu care se întîlniseră întîmplător în piaţă, pensionari sprijinindu-se de garduri, printre sughiţuri şi rockeri sforăind pe troiene. Deşi Revelionul Mileniului s-a dovedit a fi un semi-eşec, românii s-au încăpăţînat şi în anii următori să iasă pe străzi, să izbească cu petarda în asfalt şi să se îmbete la comun în pieţe publice. Dacă echipa naţională nu mai cîştigă nici un meci, iar mişcările de protest nu mai sînt la modă, măcar de Anul Nou să-şi descarce