Daca umanistii lui Dan Voiculescu decid astazi, in urma unei serioase analize pe text, ca presedintele Basescu nu a urmarit sa-i jigneasca prin afirmatiile sale si, in consecinta, nemaifiind vorba despre o problema de onoare, pot ramane in Guvern, asta nu inseamna ca pentru premierul Tariceanu au disparut durerile de cap.
Este o situatie care deriva din separarea puterilor in stat: de la Cotroceni, presedintele Basescu are dreptul sa-si expuna parerile politice, iar, de la Palatul Victoria, primul-ministru trebuie sa-i impace pe toti. Ceea ce, uneori, este mai dificil decat insasi constituirea Guvernului. S-a vazut la impartirea prefecturilor, chestiune de unde a pornit, de fapt, toata tevatura.
Tara mica, Romania nu are, din nefericire, decat 42 de prefecturi. Cand trebuie sa le imparti, par si mai putine, niciodata nu ajung la toata lumea. Grosul a mers, cum era si normal, la Alianta PNL-PD. Aici, algoritmul a fost 1,3 prefecturi pentru liberali la una pentru democrati. S-a rotunjit si s-a ajuns la 18 cu 14. Celelalte au ramas de impartit intre UDMR si PUR.
Aici, lucrurile au depasit calculul matematic si au trecut in cel politic, unde opereaza alte reguli. PUR a cerut vehement judete unde, cu numai o luna jumatate in urma, umanistii locali ar fi jucat pe beregata contracandidatilor din Alianta.
In mod simbolic, faptul chiar s-a petrecut la Buzau, unde liderii umanisti locali l-au insotit pe prefectul de atunci, senatorul pesedist de astazi Ion Vasile, in eroica actiune de daramare a bannerelor Aliantei si de tarare a lor cu masinile pe strazile orasului, in semn de victorie in alegeri.
In afara concluziei ca vizionarea unor filme istorice dauneaza intelectului unor viitori europarlamentari de pe la noi, este evident ca numirea unui prefect PUR la Buzau ar fi dus la revolta in filialele PNL si PD locale. I
