Abia dupa ce imbratiseaza intreaga priveliste a permutarilor din Estul Europei, prin confruntari metodice, observatorul e frapat de conditia de exceptie a Romaniei. Aici, lucrurile au apucat o traiectorie inversa. In mod flagrant, principiul nonviolentei a fost reziliat si, dupa convulsii, a izbandit, cel putin temporar si oarecum travestit, o schema a perestroikai. De ce tocmai in aceasta enclava s-a ivit o deviere neprevazuta in pactul amintit? Gorbaciov le vorbise americanilor de cazul dificil, sacaitor de complicat, al tarilor care refuzau aprioric sa coopereze, respingand initiativele de relaxare politica, fiind cramponate pe pozitiile totalitarismului inchistat. In sfortarea de a inlatura reziduurile (fruntasii garzilor vestejite: in RD Germana - Honecker, in Cehoslovacia - Jakes, in Romania - Ceausescu), Rusia putea pune temei pe complicitatea comprehensiva a Vestului, care ar fi inchis ochii in fata unor actiuni mai dure, daca se putea in acest fel aboli o reminiscenta ce periclita fatis pacea lumii. Nimic nu aparea mai stringent decat excluderea acestor piedici, adica opacitatea conducatorilor depasiti de istorie, care puneau bete in roate, secatuiau de sens deciziile de modernizare si de sincronizare in spiritul avansarii civilizatorice. Inainte de a urni din loc greoiul angrenaj, inapt sa se mai redreseze, si de a permite tavalugului primenitor sa se pravaleasca asupra intregii portiuni a Europei Rasaritene, trebuia tinut seama, fireste, de premisele din fiecare sectiune a tabloului, de resorturile de franare si nealiniere de care mai puteau uza oponentii retrograzi, de gradul de constiinta al populatiei si de energiile ei disponibile. Intre relicvele Razboiului Rece, regimul autoritar de la Bucuresti avea faima ca e cel mai incapatanat. Nu e greu de imaginat ca problema Romaniei a pricinuit insomnii celor care nazuiau sa coordoneze o prefacere fara