In dramaturgia lui August Strindberg accentul biografic este precumpanitor. Marile contradictii izvorasc de regula dintr-un pretext minor in aparenta si, cum s-a observat nu fara temei, exista o disproportie intre evenimente si exacerbarea obsesiva a starii de conflict. Demonizat, spatiul domestic reliefeaza plasmuiri infernale. De aici poate si caracterizarea ingust-confortabila axata pe latura spiritului individualist si anarhic. Se ignora insa nu doar aportul lui Strindberg la geneza romanului modern, ci si universalismul celui ce s-a dedicat deopotriva stiintelor naturii si, pe filiera unui Swedenborg, celor marturisite in Jurnale. Scriitor controversat, anexat naturalismului si precursor al expresionismului german, a constituit tema celei de-a II-a editii a Atelierelor Internationale de Regie de Teatru de la Sinaia desfasurate in 2004. Spectacolul realizat de Catalina Buzoianu este o prima replica la invitatia Catedrei UNESCO - ITI -, opera de pedagogie inalta relansând dialogul exigentelor de factura clasica cu experimentul manifest. In Tatal, piesa neluata in seama de teatrele romanesti mai bine de jumatate de secol, cam cat a durat epoca "tatucilor", motivul vampirizarii e mai pregnant decat in oricare din creatiile autorului suedez. Pentru ca, in ultima instanta, vizeaza insasi legitimitatea puterii. Casa Capitanului e campul de batalie unde intimitatea insasi este traumatizanta pana la delir. Filtrata prin sensibilitatea acuta a copilariei, aceasta "drama de interior" angajand proiectii dintr-un univers submundan se extinde la dimensiuni cosmice. Contribuie la aceasta cadrul scenografic semnat de Salome Letras, in care monumentalul arhitectureaza in contrasens atmosfera apasatoare a contextului, iar jocul de umbre chinezesti din fundal materializeaza cumva "targul" desertaciunilor. Fiecare dintre compartimentele spectacolului e tratat cu o arta de bi